Mecanoreceptia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mecanoreceptorii reprezinta celule senzitive purtatoare de peri, cili, flageli, ori fibre nervoase senzitive in receptionarea excitantilor mecanici ( forta gravitationala, variatiile de presiune , atingerea , pipaitul, curentii de apa, aer, vibratiile sonore etc.). Ei sint localizati pe toata suprafata corpului sau numai in anumite regiuni. Esenta proceselor ce se desfasoara la nivelul mecanoreceptorilor consta in depolarizarea membranei celulelor senzitive sau a fibrelor nervoase senzitive la contactul cu excitantii mecanici si in crearea potentialului de actiune. Aceasta din urma, printr-o retea de neuroni , este transmis sistemului nervos cental, fiind transformat in senzatii statice, auditive, tactile.

Mecanoreceptorii asigura[modificare | modificare sursă]

  • Stabilirea relatiilor cu mediul extern prin formarea senzatiilor auditive ;
  • Pozitia stabilita a corpului in raport cu directia fortei de gravitatie( pentru om- pozitia verticala, pentru ciine -pozitia orizontala, iar pentru lenes- pozitia orizontala cu spatele in jos);
  • Mentinerea anumitor pozitii ale partilor corpului in raport reciproc, necesar pentru realizarea locomotiei coordonate ;
  • Obtinerea informatiei despre forma, suprafata, masa si pozitia obiectelor mediului extern ;
  • Functionarea organelor interne- comunica despre prezenta alimentelor in stomac , a maselor fecale in intestinul gros, a urinei in vezica urinara, a fatului in uter etc.

Conventional , mecanoreceptorii pot fi clasificati in : statuacustici, tactili, kinestezici etc.