Grafică vectorială
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În grafica pe calculator, grafica vectorială este un procedeu prin care imaginile sunt construite cu ajutorul descrierilor matematice prin care se determină poziţia, lungimea şi direcţia liniilor folosite în desen. Imaginile vectoriale sunt complementare imaginilor bitmap, din grafica raster, în care imaginile sunt reprezentate ca un tablou de pixeli.
În unele cazuri este recomandată folosirea imagini vectoriale, iar în altele imagini bitmap, în funcţie de natura proiectului. Uneori, cele două formate pot fi folosite împreună. O înţelegere a avantajelor şi limitărilor fiecărei tehnologii şi relaţia dintre ele va duce la o utilizare optimă a acestora.
Cuprins |
[modifică] Afişarea şi crearea imaginilor vectoriale
Display-urile computerelor sunt alcătuite din puncte minuscule numite pixeli. Imaginile bitmap sunt de asemenea construite folosind aceste puncte. Cu cât sunt mai mici şi mai apropiate, cu atât calitatea imaginii este mai ridicată, dar şi mărimea fişierului necesar pentru stocarea ei. Dacă imaginea este afişată la o mărime mai mare decât cea la care a fost creată iniţial, devine granulată şi neclară, deoarece pixelii din alcătuirea imaginii nu mai corespund cu pixelii de pe ecran.
În cazul imaginilor vectoriale însă, fişierul stochează liniile, formele şi culorile care alcătuiesc imaginea, ca formule matematice. Un program de grafică vectorială foloseşte apoi aceste formule pentru a construi imaginea pe ecran, la calitate optimă, în funcţie de rezoluţia ecranului. Aşadar, acestea pot produce o imagine de orice mărime şi nivel de detaliu, calitatea imaginii fiind determinată doar de rezoluţia display-ului, mărimea fişierului rămânând aceeaşi. Imprimarea unei imagini vectoriale pe hârtie sau pe orice alt material va da un rezultat mai clar şi de o rezoluţie mai înaltă decât cea posibilă pe un ecran, folosind exact acelaşi fişier.
Pentru a crea şi modifica imagini vectoriale sunt folosite programe software de desen vectorial. O imagine poate fi modificată prin manipularea obiectelor din care este alcătuită, acestea fiind salvate apoi ca variaţii ale formulelor matematice specifice. Operatori matematici din software pot fi folosiţi pentru a întinde, răsuci, colora diferitele obiecte dintr-o imagine. În sistemele moderne, aceşti operatori sunt prezentaţi în mod intuitiv folosind interfaţa grafică a calculatorului.
[modifică] Conversia din şi în format raster
Adesea este necesar ca o imagine, odată ce este adusă la forma dorită, să fie convertită din format vectorial într-un format raster comun, ce poate fi folosit de o gamă largă de aplicaţii şi dispozitive. Mărimea fişierului astfel generat va fi direct proporţională cu rezoluţia selectată, în timp ce mărimea fişierului sursă va rămâne aceeaşi. Conversia din format vectorial se face practic de fiecare dată când este afişată imaginea, astfel încât procesul de îl salva ca bitmap într-un fişier este destul de simplu.
Mult mai dificil este procesul invers, care implică aproximarea formelor şi culorilor din imaginea bitmap şi crearea obiectelor cu proprietăţile corespunzătoare. Numărul obiectelor generate este direct proporţional cu complexitatea imaginii. Cu toate acestea, mărimea fişierului cu imaginea în format vectorial nu va depăşi de obicei pe cea a sursei bitmap.
Aplicaţiile grafice avansate pot combina imagini din surse vectoriale şi raster şi pun la dispoziţie unelte pentru amândouă, în cazurile în care unele părţi ale proiectului pot fi obţinute de la o cameră, iar altele desenate prin grafică vectorială.
[modifică] Vectorizarea
Aceasta se referă la programe şi tehnologii/servicii folosite pentru a converti imagini de tip bitmap în imagini de tip vectorial. Exemple:
- În Proiectarea asistata pe calculator (CAD) schiţele sunt scanate, vectorizate şi transformate în fişiere CAD printr-un process denumit sugestiv hârtie-CAD.
- În GIS imaginile provenite de la sateliţi sunt vectorizate cu scopul de a obţine hărţi.
- În arta digitala şi fotografie, imaginile sunt de obicei vectorizate folosind plugin-uri pentru programe ca Adobe Photoshop sau Adobe Illustrator, dar vectorizarea se poate face şi manual. Imaginile pot fi vectorizate pentru o mai bună utilizare şi redimensionare, de obicei fară diferenţe mari faţă de original. Vectorizarea unei fotografii îi va schimba aspectul din fotografic în pictat sau desenat; fotografiile pot fi transformate şi în siluete. Un avantaj al vectorizării este că rezultatul poate fi integrat cu succes intr-un design precum un logo.
[modifică] Dezavantaje şi limitări
Principalul dezavantaj al imaginilor vectoriale este că, fiind alcătuite din obiecte descrise cu formule matemetice, atât numărul acestor obiecte cât şi complexitatea lor sunt limitate, depinzând de biblioteca de formule matematice folosită de programul de desenare. De exemplu, dispozitivele digitale, cum ar fi camerele foto sau scannerele, produc fişiere raster care nu pot fi reprezentate fidel folosind imagini vectoriale. Chiar şi în cazul în care se reuşeşte vectorizarea unei astfel de imagini, editarea acesteia la complexitatea originală este dificilă.
Un alt dezavantaj este că formatele în care sunt stocate imaginile vectoriale sunt foarte complexe. Implementarea acestor formate pe dispozitive diferite este problematică din această cauză. Conversia dintr-un format în altul este de asemenea dificilă.
[modifică] Aplicaţii
Datorită flexibilităţii în ceea ce priveşte rezoluţia imaginilor vectoriale, acestea sunt folosite intensiv pentru crearea materialelor ce trebuie imprimate la mărimi foarte diverse: acelaşi fişier poate fi folosit pentru un card de vizită cât şi pentru un panou publicitar, în ambele cazuri.rezultatele fiind foarte clare şi precise.
O altă aplicaţie semnificativă a graficii vectoriale este în modelarea suprafeţelor 3D, unde se doreşte o calitate ridicată a obiectelor.
