Golul de aur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau secţiune reprezintă în principal viziunea fotbalistică asupra acestui subiect şi nu neapărat felul în care este perceput acesta la nivel mondial. Vă rugăm îmbunătăţiţi acest articol sau discutaţi acest aspect pe pagina de discuţie.

În unele sporturi, printre care hochei pe gheaţă şi fotbal, golul de aur este o regulă folosită pentru stabilirea unui învingător în cazul unei partide eliminatorii terminată la egalitate. Dacă scorul este egal după timpul regulamentar, atunci partida continuă o perioadă de timp până când o echipă marchează un gol. În acel moment, meciul se încheie şi echipa care a înscris golul este declarată învingătoare. Dacă în această perioadă de timp suplimentară nu se marchează niciun gol, atunci se trece la alte metode de departajare. În fotbal, această regulă a fost instituită în 1993, dar s-a renunţat la ea începând cu 2004.

[modifică] Fotbal

În fotbal, regula a fost introdusă de FIFA în 1993 cu scopul de a încuraja jocul ofensiv în timpul prelungirilor şi de a reduce frecvenţa meciurilor decise în urma loviturilor de la 11 metri, considerate o "loterie". Primul meci decis cu această regulă a fost partida Argentina - Uruguay, disputată în martie 1993 la campionatele mondiale de tineret, iar cele mai celebre întâlniri decise astfel au fost finalele Campionatului European de Fotbal din 1996, când Germania a învins Cehia în prelungiri prin golul de aur marcat de Oliver Bierhoff,^[1] şi 2000, când Franţa a învins Italia prin golul de aur marcat de David Trezeguet.^[2]

Întrucât au existat numeroase plângeri că această regulă are efecte inverse celor dorite, inclusiv din partea unor antrenori reputaţi, ca Arsene Wenger, David O'Leary şi Gerard Houllier^[3], în februarie 2004 s-a decis de către IFAB ca regula să fie abolită imediat după Campionatul European de Fotbal din 2004, iar la Campionatul Mondial de Fotbal din 2006, regula nu a mai fost folosită.^[4]

[modifică] Note