Golul de aur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În unele sporturi, printre care hochei pe gheață și fotbal, golul de aur este o regulă folosită pentru stabilirea unui învingător în cazul unei partide eliminatorii terminată la egalitate. Dacă scorul este egal după timpul regulamentar, atunci partida continuă o perioadă de timp până când o echipă marchează un gol. În acel moment, meciul se încheie și echipa care a înscris golul este declarată învingătoare. Dacă în această perioadă de timp suplimentară nu se marchează niciun gol, atunci se trece la alte metode de departajare. În fotbal, această regulă a fost instituită în 1993, dar s-a renunțat la ea începând cu 2004.

Fotbal[modificare | modificare sursă]

În fotbal, regula a fost introdusă de FIFA în 1993 cu scopul de a încuraja jocul ofensiv în timpul prelungirilor și de a reduce frecvența meciurilor decise în urma loviturilor de la 11 metri, considerate o "loterie". Primul meci decis cu această regulă a fost partida Argentina - Uruguay, disputată în martie 1993 la campionatele mondiale de tineret, iar cele mai celebre întâlniri decise astfel au fost finalele Campionatului European de Fotbal din 1996, când Germania a învins Cehia în prelungiri prin golul de aur marcat de Oliver Bierhoff,[1] și 2000, când Franța a învins Italia prin golul de aur marcat de David Trezeguet.[2]

Întrucât au existat numeroase plângeri că această regulă are efecte inverse celor dorite, inclusiv din partea unor antrenori reputați, ca Arsene Wenger, David O'Leary și Gerard Houllier[3], în februarie 2004 s-a decis de către IFAB ca regula să fie abolită imediat după Campionatul European de Fotbal din 2004, iar la Campionatul Mondial de Fotbal din 2006, regula nu a mai fost folosită.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

Sports icon.png  Acest articol legat de sport este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.