Glandă parotidă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Glanda parotidă este fiecare dintre cele 2 glande salivare, situate dedesubtul urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior.

Funcții[modificare | modificare sursă]

Glanda parotidă, prin intermediul ductului lui Stenens, secretă saliva în cavitatea bucală. Saliva produsă de parotidă are un caracter slab bazic, și conține amilază, enzime, precum și imunoglobuline.

Anatomie[modificare | modificare sursă]

Glanda parotidă reprezintă cea mai mare glandă salivară, având o greutate de până la 30 g.

Afecțiuni[modificare | modificare sursă]

Tumori parotidiene[modificare | modificare sursă]

Aproximativ 75%[1] din tumorile glandelor salivare apar la glanda parotidă, 85%[1] dintre acestea însă fiind de natură benignă incidența afecțiunii fiind de 1,5–3 cazuri/100 000 în populația generală europeană[1]. Ele sunt cauzate cel mai des de expunere la radiații și fumat.

Adenoma pleomorfică este cea mai deasă formă benignă (aproximativ 90 %), fiind cel mai des întâlnită la femei (60%[1]).

Altă formă benignă este Tumoarea Warthin, întâlnită mai ales la bărbați. Tumorile maligne sunt ceva mai rare, cea mai deasă formă fiind carcinoma mucoepidermoidă. Unica cale pentru a determina dacă o tumoare este malignă este prin intermediul biopsiei.

Tratarea lor se face prin extirparea chirurgicală a glandei, precum și prin terapie cu radiații.

Tratamentul chirurgical al tumorilor parotidiene este uneori dificil, pe de o parte din cauza raporturilor anatomice din loja parotidiană cu nervul facial, dar și prin prisma potențialului crescut de recidivă postoperatorie. Astfel, depistarea în stadiile timpurii a unei tumori de glandă parotidă este extrem de importantă în ceea ce privește prognosticul postoperator.

Tehnica operatorie este laborioasă[1], impunând exigențe de ordin fizionomic și funcțional, realizându-se uneori cu dificultate, din cauza recidivelor și tratamentelor anterioare incomplete, realizate în cadrul altor specialități de graniță.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Alexandru Bucur, Octavian Dincă, Tiberiu Niță, Cosmin Totan, Cristian Vlădan (2011). „Tumorile glandelor parotide: experiența Clinicii de chirurgie oro-maxilo-facială București”. Rev. chir. oro-maxilo-fac. implantol. 2 (1): 7–9. ISSN 2069-3850. http://www.revistaomf.ro/(18).