Gelotofobie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Gelotofobie (în limba greacă gelos (γέλως) - "râs" și phobos (φόβος) - "frică") este un termen care descrie persoanele cărora le este frică că se râde de ele. Deși multora nu le place să se râdă de ei, există o categorie de persoane cărora le este extrem de frică. Fără motive evidente, ei asociază râsul pe care îl aud (într-un restaurant, de exemplu) cu propria persoană, și se simt stânjeniți. Din 2008, acest fenomen a atras atenția cercetătorilor din domeniile psihologiei, sociologiei și psihiatriei, fiind intens studiat. În cercetările sale clinice, Dr. Michael Titze (de)[1] a observat că unii dintre pacienții săi par să fie mai ales îngrijorați că se râde de ei. Ei au tendința să examineze mediul înconjurător, căutând semnele răsului și ale ridicolului. Mai mult, ei declară că au impresia că sunt ridicoli. În plus, Titze a observat un model de mișcare specifică atunci când ei cred că se râde de ei – mișcări ciudate, dizarticulate, asemănătoare celor ale păpușilor de lemn. Dr. Titze a descris această stare ca “sindromul Pinocchio”. Alte două comportamente corelate cu râsul sunt gelotofiliaplăcerea de a se râde de tine și katagelasticismulplăcerea de a râde de alții.

Cauzele și consecințele gelotofobiei[modificare | modificare sursă]

Din observațiile clinice s-a conturat un model [2] al cauzelor și consecințelor gelotofobiei, astfel încât această tulburare poate fi studiată științific. Modelul susține că gelotofobia poate avea una din următoarele cauze, în diverse stadii de dezvoltare. Presupusele cauze ale gelotofobiei:

  • În copilăria mică: dezvoltarea sentimentului de rușine împiedică conexiunile interpersonale conducând la eșecul interacțiunilor copilului cu familia.
  • În copilărie și tinerețe: experiențele traumatice repetate de a nu fi luat în serios, adică de a fi luat în râs/ridiculizat adică bullying.
  • La maturitate: experiențe traumatice intense de a fi luat în râs sau ridiculizat, de exemplu bullying.

Consecințele gelotofobiei:

  • Izolare socială pentru a evita ridiculizarea.
  • Înfățișarea de “rece ca gheața” / fără urmă de umor.
  • Tulburări psihosomatice, de ex. roșeață, dureri de cap, tremurat, amețeală, tulburări de somn.
  • Sindromul Pinocchio”, rigiditate, facies agelotic, “păpușă de lemn”.
  • Lipsa vioiciunii, a spontaneității, a bucuriei.
  • Umorul/râsul nu constituie experiențe sociale relaxante și aducătoare de bucurie.

Concepții și comportamente gelotofobice[modificare | modificare sursă]

Iată o listă de comportamente gelotofobice care indică dacă o persoană este gelotofobică:

  • Evitarea situațiilor sociale pentru a evita să fie luat în râs sau ridiculizat.
  • Îngrijorarea că ceilalți cred că persoana nu comunică cu ei într-un mod cald, prietenos, sau o considera lipsită de umor.
  • Dificultatea în a găsi ce să spună celorlalți într-un mod natural.
  • Stimă de sine scăzută datorită sentimentului de incompetență în situații sociale.
  • Când ceilalți vorbesc și râd, persoana simte corpul încordat, ceea ce face ca mișcările să pară dizariculate și rigide în loc să fie relaxate și naturale.
  • Sentimentul că nu sunt persoane pline de viață, spontane, și că nu au multe momente de bucurie în viața zilnică.
  • Îngrijorarea că arată ridicoli pentru ceilalți.

Oricine răspunde DA la cel puțin jumătate din aceste afirmații poate fi gelotofobic. Râsul fiind o parte integrantă a procesului de comunicare și a formării și menținerii relațiilor, este natural să vedem cum interacțiunile sociale ale celor cu tendințe gelotofobice vor avea de suferit.

De obicei râsul este contagios și conduce la emoții pozitive, totuși nimănui nu îi place să se râdă de el. Majoritatea nu agreează să se râdă de ei, mai mult sau mai puțin, și gelotofobia poate varia de la a nu avea nici o frică până la gelotofobia extremă. Un test simplu este disponibil pe gelotophobia.org, oricine putând determina în ce categorie se situează. Voluntarii pot participa la studii cu scopul de a ajuta comunitatea științifică să înțeleagă fenomenul în profunzime.

Evaluarea gelotofobiei[modificare | modificare sursă]

Există un chestionar cu 15 întrebări (GELOPH<15>) pentru evaluarea subiectivă a gelotofobiei. Acest chestionar a fost utilizat pentru a arăta că gelotofobia există, cu variații de intensitate, la întreaga populație.[3] A fost găsită pe toate continentele și până acum s-au recoltat eșantioane din 72 de țări iar GELOPH<15> a fost tradus în mai mult de 42 de limbi. Proporția populației evaluată cu gelotofobie variază de la o țară la alta.[4]

Cercetările în domeniul gelotofobiei folosind chestionarele GELOPH arată că, empiric, această tulburare există nu numai la cei care vin în terapie din cauza problemelor legate de frica de de a fi ridiculizați. În primele studii, gelotofobii au fost separați de alte categorii cu probleme de rușine, de nevrozele necorelate cu rușinea, și de populația normală.[3] În principal, aceasta înseamnă că deși gelotofobia prezintă similarități cu alte probleme, sunt mai multe aspecte ale ei care o fac să fie unică.

Gelotofobia și emoțiile[modificare | modificare sursă]

Emoția predominantă legată de gelotofobie este frica. Există totuși o interacțiune distinctă între trei emoții dominante. Cele trei emoții sunt bucuria (aflată la nivele scăzute), frica și rușinea (aflate la nivele ridicate). Mai important, atunci când într-o săptămâna predomină bucuria, crește probabilitatea de apariție a gelotofobiei.[5] Gelotofobii spun că nu își controlează emoțiile și că preiau mai ușor emoțiile negative ale celorlalți. Ei își maschează emoțiile și nu își exprimă trăirile cu ușurință.[6]

Percepția gelotofobică și personalitatea[modificare | modificare sursă]

Gelotofobii nu au abilitatea de a înțelege diferența dintre formele amuzante ale umorului (tachinarea, de exemplu) și formele răutacioase, cum este ridiculizarea.[7] Aceasta înseamnă că, chiar dacă cineva încearcă să fie prietenos, un gelotofob se va simți îngrijorat și va interpreta interacțiunea în mod eronat ca fiind ridiculizare. Poate însemna și că persoanele se simt intimidate, când de fapt nu este așa.[8]

Gelotofobii se regăsesc în modelele de personalitate PEN (Eysenck) și Big Five. Gelotofobia este strâns corelată cu introversia și nevroza, având scoruri mari și în testele de psihoză.[9] Evaluarea dimensională a patologiei personalității, un instrument pentru tulburările de personalitate din DSM, a arătat că cei cărora le este frică că se râde de ei tind să fie evitanți social, au probleme de identitate și sunt supuși. Retragerea socială și suspiciunea sunt predictorii gelotofobiei.

Abilități, inteligență și disponibilitatea spre umor[modificare | modificare sursă]

Numeroase teste arată că gelotofobii adesea își subestimează potențialul și realizările. Gelotofobii tind să se vadă mai puțin valoroși decât îi consideră cei care îi cunosc.[10] La fel, într-un studiu de inteligență, gelotofobii și-au subevaluat performanța intelectuală cu 6 puncte IQ.[11] Gelotofobii au o abordare diferită a râsului. Râsul nu le ridică moralul și nu îi face mai veseli. Ei înșiși se caracterizează ca fiind lipsiți de umor, dar testele arată că nu sunt diferiți de ceilalți în ceea ce privește remarcile spirituale și umorul.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Titze, M. (1996). The Pinocchio Complex: Overcoming the fear of laughter. Humor & Health Journal 5, 1-11.
  2. ^ Ruch, W. (2004). Gelotophobia: A useful new concept? Paper presented at the 2004 Colloquium Series, Department of Psychology, University of California at Berkeley, Berkeley USA.
  3. ^ a b Ruch, W., & Proyer, R. T. (2008). The fear of being laughed at: Individual and group differences in gelotophobia. Humor: International Journal of Humor Research, 21(1), 47-67.
  4. ^ Proyer, R.T., Ruch, W., Ali, N.S., Al-Olimat, H.S., Andualem Adal, T., Aziz Ansari S et al. (2009). Breaking ground in cross-cultural research on the fear of being laughed at (gelotophobia): multi-national study involving 73 countries. Humor: International Journal of Humor Research, 22, 253-279.
  5. ^ Platt, T. & Ruch, W. (2009). The emotions of gelotophobes: Shameful, fearful and joyless? Humor: International Journal of Humor Research, 22, 91-110.
  6. ^ Papousek, I., Ruch, W., Freudenthaler, H. H., Kogler, E., Lang, B., & Schulter, G. (2009). Gelotophobia, emotion-related skills and responses to the affective states of others. Personality and Individual Differences,47, 58-63
  7. ^ Platt, T. (2008). Emotional responses to ridicule and teasing: Should gelotophobes react differently? Humor: International Journal of Humor Research, 21, 105-128.
  8. ^ Platt, T., Proyer, R.T. & Ruch, W. (2009). Gelotophobia and bullying: The assessment of the fear of being laughed at and its application among bullying victims. Psychology Science Quarterly, 5,135-147.
  9. ^ Ruch, W., & Proyer, R. T. (2009). Who Fears Being Laughed at? The Location of Gelotophobes in the PEN-model of Personality. Personality and Individual Differences, 46(5-6), 627-630.
  10. ^ (Proyer & Ruch, 2009)
  11. ^ Proyer, R. T., & Ruch, W. (2009a). How virtuous are gelotophobes? Self- and Peer-reported character strengths among those who fear being laughed at. Humor: International Journal of Humor Research, 22,145-163.
  12. ^ Ruch, W., Beermann, U., & Proyer, R. T. (2009). Investigating the humor of gelotophobes: Does feeling ridiculous equal being humorless? Humor: International Journal of Humor Research, 22, 111-143.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Führ, M., Proyer, R. T., & Ruch, W. (2009). Assessing the fear of being laughed at (gelotophobia): First evaluation of the Danish GELOPH<15>. Nordic Psychology, 61(2), 62-73.
  • Forabosco, G., Dore, M., Ruch, W., & Proyer, R. T. (2009). Psicopatologia della paura di essere deriso. Un’indagine sulla gelotofobia in Italia. Giornale di Psicologia, 3, 183-190.
  • Hrebícková, M., Ficková, E., Klementová, M., Ruch, W., & Proyer, R. T. (2009). Strach ze zesmesnení: Ceská a slovenská verze dotazníku pro zjistování gelotofobie [The Fear of being laughted at: The Czech and Slovak version of the GELOPH 15 for the assessment of gelotophobia]. Ceskoslovenská Psychologie, 53, 469-480.
  • Kazarian, S., Ruch, W., & Proyer, R. T. (2009). The Gelotophobia in the Lebanon: The Arabic version of a questionnaire for the subjective assessment of the fear of being laughed at. Arab Journal of Psychiatry, 20, 42-56.
  • Titze, M. (1996). The Pinocchio Complex: Overcoming the fear of laughter. Humor & Health Journal 5, 1-11.
  • Ruch, W. (2004). Gelotophobia: A useful new concept? Paper presented at the 2004 Colloquium Series, Department of Psychology, University of California at Berkeley, Berkeley USA.
  • Platt, T., Ruch, W., & Proyer, R. T. (2010). A lifetime of the fear of being laughed at: An aged perspective.. Zeitschrift für Gerontologie und Geriatrie, 43, 36-4.
  • Proyer, R. T., & Ruch, W. (2010). Dispositions towards ridicule and being laughed at: Current research on gelotophobia, gelotophilia, and katagelasticism (Editorial to Special Issue).. Psychological Test and Assessment Modeling, 52(1), 49-59.
  • Proyer, R.T., Ruch, W., Ali, N.S., Al-Olimat, H.S., Andualem Adal, T., Aziz Ansari S et al. (2009). Breaking ground in cross-cultural research on the fear of being laughed at (gelotophobia): multi-national study involving 73 countries. Humor: International Journal of Humor Research, 22, 253-279.
  • Ruch, W., & Proyer, R. T. (2008). The fear of being laughed at: Individual and group differences in gelotophobia. Humor: International Journal of Humor Research, 21(1), 47-67.
  • Platt, T. & Ruch, W. (2009). The emotions of gelotophobes: Shameful, fearful and joyless? Humor: International Journal of Humor Research, 22, 91-110.
  • Papousek, I., Ruch, W., Freudenthaler, H. H., Kogler, E., Lang, B., & Schulter, G. (2009). Gelotophobia, emotion-related skills and responses to the affective states of others. Personality and Individual Differences,47, 58-63.
  • Platt, T. (2008). Emotional responses to ridicule and teasing: Should gelotophobes react differently? Humor: International Journal of Humor Research, 21, 105-128.
  • Platt, Tracey. (May 2008). "Emotional responses to ridicule and teasing: Should gelotophobes react differently?" (abstract). HUMOR - International Journal of Humor Research 21 (2): 105–128. doi:10.1515/HUMOR.2008.005. (Access to the full text may be restricted.)
  • Platt, T., Proyer, R.T. & Ruch, W. (2009). Gelotophobia and bullying: The assessment of the fear of being laughed at and its application among bullying victims. Psychology Science Quarterly, 5,135-147.
  • Ruch, W., & Proyer, R. T. (2009). Who fears being laughed at? The location of gelotophobes in the Eysenckian PEN-model of personality. Personality and Individual Differences, 46(5-6), 627-630.
  • Proyer, R. T., & Ruch, W. (2009a). How virtuous are gelotophobes? Self- and peer-reported character strengths among those who fear being laughed at. Humor: International Journal of Humor Research, 22,145-163.
  • Proyer, R.T., & Ruch, W. (2009b). Intelligence and gelotophobia: The relations of self-estimated and psychometrically measured intelligence to the fear of being laughed at. Humor: International Journal of Humor Research, 22,165-181.
  • Ruch, W., Beermann, U., & Proyer, R. T. (2009). Investigating the humor of gelotophobes: Does feeling ridiculous equal being humorless? Humor: International Journal of Humor Research, 22, 111-143.

Legături externe[modificare | modificare sursă]