Fișier:Rapirea Proserpinei (Artă plastică) 2506 20.01.2003 Tezaur 9CE2A9CD166248F59A06BE6B74729A75.jpg
Rapirea_Proserpinei_(Artă_plastică)_2506_20.01.2003_Tezaur_9CE2A9CD166248F59A06BE6B74729A75.jpg (639 × 500 pixeli, mărime fișier: 70 KB, tip MIME: image/jpeg)
Descriere fișier[modificare | modificare sursă]
Descriere |
română Achiziționat ca operă a școlii italiene de pictură, tabloul "Răpirea Proserpinei" a fost atribuit lui Magnasco de Theodor von Frimmel în 1894, fiind apoi astfel catalogat în toate publicațiile ulterioare ale muzeului. Începând cu deceniul șase al secolului XX, istorici de artă precum Syamken (1965), Franchina Guelfi (1977), Muti, De Sarno, (1994) prin descifrarea conotațiilor simbolice ale Iconologiei lui Cesare Ripa, intitulează "Răpirea Proserpinei", "Triumful Răului". Triumful Răului reprezintă momentul impactului Proserpinei, răpită de Pluto, în carul sau condus de Cerber și Fenice, cu împarația Tenebrelor. Zeița privește înspăimântată la personajele contorsionate spasmodic, cu chipurile devastate de forțele răului ce le posedă. Ele simbolizează Viciile, reinterpretate de dr. Wolfgang Prohaska (catalogul expoziției retospective de la Milano, 1996). Dr. Prohaska definește Viciile, în succesiunea dispunerii lor de la dreapta spre stânga; Trufia, un bărbat cu diademă pe cap, ține în mâna stânga o oglindă în vreme ce cu dreapta îmbrățișează un păun; Mânia, un bărbat în poziție de atac cu spadă poartă pe creștet un cap de urs fumegând; Voluptatea este ilustrată prin nudul unei femei culcate, într-o poziție lascivă, ce-și cuprinde sânii cu mâinile sub privirile Zgârceniei, o femeie de asemenea nudă, în picioare, în mișcare, ținând mâna stângă pe un lup iar în mâna dreaptă întinsă un săculeț cu bani; urmează în continuare Lăcomia, un viguros nud feminin, într-o mișcare avântată, încadrată de un struț și un porc; în registrul superior Disperarea își smulge părul cu ambele mâini. Exista în această compoziție un dramatism acut, subliniat nu numai prin expresivitatea patetică a chipurilor personajelor ci și prin dinamismul trupurilor, alungite, contorsionate, în mișcare de la dreapta spre stânga, atrase parcă de o forță căreia nu i se pot opune, focul nestins al Infernului. Caracterul integral alegoric al tabloului fac ca această operă, împreună cu "Triumful Binelui" să constituie singurele opere de acest gen din creația lui Magnasco, fiind apreciate, pe bună dreptate, de critica de specialitate, drept capodopere ale artistului, databile în jurul anului 1730. Stilistic și compozițional, "Răpirea Proserpinei" este apropiată de "Triumful lui Bachus" din Muzeul Paul Getty. |
---|---|
Sursa | |
Data |
Sec. XVIII - deceniul 4 |
Autor |
Magnasco, Alessandro |
Permisiune |
Licențiere[modificare | modificare sursă]
Această imagine se află în domeniul public deoarece drepturile de autor au expirat. Se aplică în Statele Unite, Canada, Uniunea Europeană și în acele țări cu o limită a drepturilor de autor acoperind întreaga viață a autorului acesteia plus 70 de ani. |
Această imagine este sub licență liberă și poate fi copiată la Wikimedia Commons. Fișierele libere sunt mai accesibile altor proiecte Wikimedia dacă sunt pe Commons. Orice utilizator poate efectua această operație.
Copiați la Commons cu ajutorul importatorului de fișiere |
Istoricul fișierului
Apăsați pe Data și ora pentru a vedea versiunea trimisă atunci.
Data și ora | Miniatură | Dimensiuni | Utilizator | Comentariu | |
---|---|---|---|---|---|
actuală | 29 septembrie 2021 05:33 | 639x500 (70 KB) | Strainubot (discuție | contribuții) | Imagine Cimec nouă |
Nu puteți suprascrie acest fișier.
Utilizarea fișierului
Următoarele pagini conțin această imagine: