Efectul Meissner
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Efectul Meissner (numit şi efectul Meissner-Oschenfeld) reprezintă expulzarea liniilor de câmp magnetic ale unui metal dacă acestui metal îi este atribuită o stare de supraconductibilitate. A fost descoperit de Walther Meissner şi Robert Oschenfeld în 1933 prin măsurarea distribuţiei de flux magnetic în afara unor specimene de plumb şi de cositor în timp ce acestea erau răcite sub temperatura critică în prezenţa unui câmp magnetic.

