Discuție:Vlahi

	Articolul Vlahi este un subiect de care se ocupă Proiectul Etnii, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre popoarele lumii Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
C	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa C pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

1. REDIRECT Discuţie:Valahi

Unele fișiere de la Commons folosite pe această pagină au fost propuse pentru ștergere

Următoarele fișiere de la Wikimedia Commons folosite pe această pagină au fost propuse pentru ștergere:

• Ctitoriile lui Radu cel Mare in Valea Timocului.jpg (discuție de ștergere)
• Map of medieval Vlach families in Herzegovina.jpg (discuție de ștergere)

Participați la discuțiile de ștergere care se țin în paginile de mai sus. —Community Tech bot (discuție) 25 aprilie 2019 12:08 (EEST)

Un fișier de la Commons folosite pe această pagină a fost propus pentru ștergere

Următorul fișier de la Wikimedia Commons folosite pe această pagină a fost propus pentru ștergere:

• Kaloyan Varna.jpg

Participați la discuția de ștergere din pagina propunerii. —Community Tech bot (discuție) 22 iunie 2019 16:07 (EEST)

Geneza exomymului „vlah”

După ce Galii nordalpini au emigrat din Galia în Italia (Sigovesus) iar de acolo, în anul 250 î.Hr., au fost expulzați în Iliria, Panonia (unde s-au luptat cu regele Borebisti), în Carpații Nordici ai Boemiei (Belovesus) (azi Huțulii români, Rutenii din Galiția ucraineană), (unde Imperiul Roman nu a fost niciodată, dovada, că stramosii romănilor de astazi sunt gallo-romani), Alte triburi celtice s-au stabilit pe pământurile emigranților, și anume Volcae (Belgae) care au venit din patria lor din nord-vestul Europei, unde au fost cândva vecinii imediati ai popoarelor germanice, pentru că aceste popoare germanice au denumit după Volgae(Wahla, Wälschen), întregul trib celtic, „Walh”, plur. „Walhâs” sau „Walhôs”.

„Volcae” devine „Walh” prin înlocuirea vocalei pure „a” în locul „o” în germană, ca în „Baiheim” în loc de „Bojohaemum” și aspirata „h” în locul de tenuis „k” (c) Numele a venit de la slavi din dialectele est-germanice și a fost supus metatezei slave și a devenit „vlah”, grecesc „v” = „b”, „Blach”, plur. „blachii”, substantiv. „Blachoi”, „Blakos”

Sursa: „Hercynia, Fergunna, Krkonoše: O contribuție la istoria migrației”, Anton Kralicek, 1890

Deci strămoșii românilor de astăzi sunt gallo-romani, stabiliți acolo cu mult înainte de cucerirea Daciei și și-au adus deja numele lor cu ei, dat de vecinii lor germani de atunci, 280 î.Hr. odată cu emigrarea lor din Galia, unde termenul „blacha” se găsește și astăzi.

Deja Alexandru cel Mare în 330 î.Hr. s-a luptat împotriva triballilor galici din nordul câmpiei Dunării.

La sud de Dunăre, la Porțile de Fier, stăteau Skordisci galici.

În sudul Dunării, la gurile Dunării (Tracia și astăzi Dobrogea) stăteau Geții, deja puternic sarmatizati, după cum scrie Ovidius Nassos.

Dacii sunt sarmato-geți și vorbeau o limbă scito-eranică, apărând pe harta militară a lui Ortelius, cartograf al armatei romane, ca „Sarmis”, Sarmizegetuza = "Sarmis-e-Gete-Husa" = "Sarmaților-și-Geților-Casa"