Discuție:Tache Anastasiu

Tache Anastasiu / Dimitrie Petre Anastasiu (1836-1900)

Din lucrarea: DANIEL Bradea - ,,Contribuții la istoria orașului Tecuci”, vol. 2, Iași, 2023, tipărit la tip. PIM Iași, p. 124-131.

TACHE ANASTASIU /

Dimitrie Petre Anastasiu (1836-1900)

Mare proprietar, prefect și președinte al Consiliului județean Tecuci, deputat și senator în mai multe legislaturi, Comandor și Mare Ofițer al Coroanei României și un important filantrop – acestea sunt doar câteva din titlurile și realizările lui Dimitrie Petre Anastasiu.

Cu toate acestea, imaginea publică a politicianului tecucean nu este una favorabilă, fiind distorsionată de opiniile exprimate de adversarii săi politici în ziarele vremii. 

Deși trecerea în neființă a lui Tache Anastasiu a avut loc acum 123 de ani, imaginea negativă asociată cu acesta a persistat până în prezent. Mai mult, unii așa-ziși specialiști au contribuit la perpetuarea acestei imagini negative prin propagarea unor informații neadevărate și fabulații, care au fost preluate de presa avidă de senzațional.

Prin acest material, ne propunem să aducem și o minimă reparație morală celui ce a fost Dimitrie Petre Anastasiu, cunoscut mai bine sub numele de Tache Anastasiu. El a păstrat întotdeauna tăcerea cu privire la propria sa persoană și la familia sa.  

Este cunoscut faptul că s-a născut în familia lui Petre Anastasiu la Tecuci, la data de 8 noiembrie 1836. Conform informațiilor disponibile, tatăl său, cunoscut ca Petru Grecul, era cârciumar, în timp ce mama sa era, se pare, descendentă a lui Stere Juvara, nepotul lui Dumitru și Hristudor, care s-au stabilit în Moldova în 1812[1].

Unchiul său, Alexie Anastasiu Zavalessi (1801-1868),  a dat în anul 1860, ,,pentru nepotul său Tache Anastasiu 2 asigurări în folosul moșiei Brehoaia, cu asigurare, purtătoare a sumei de 1900 galbeni” [2].

Opt ani mai târziu, după moartea unchiului său, Tache a devenit proprietarul moșiei Călmățui din fostul județ Tecuci și s-a implicat activ în administrarea acesteia. A urmat studii juridice și s-a implicat în politică.

Tache Anastasiu a fost un personaj istoric, al cărui nume a fost legat de guvernul lui Ion C. Brătianu[3]. De asemenea, s-a aflat printre cele 11 personalități care la 24 mai 1875, în casele Lordului Lakeman (Mazar Paşa) din Str. Biserica Enei nr. 18, au semnat programul ce a stat la baza întemeierii Partidului Național Liberal[4].    

Tache Anastasiu a fost un lider important al Partidului Liberal la nivel național și local. Între anii 1876-1888 a îndeplinit funcția de prefect al județului Tecuci[5], iar ulterior a fost ales ca deputat şi senator în circumscripțiile electorale Covurlui, Tutova şi Tecuci.

Datorită contribuției sale remarcabile, Tache Anastasiu a fost distins cu onoruri regale. În anul 1882, i s-a acordat Ordinul Coroana României în grad de Comandor, în recunoașterea meritelor sale. Ulterior, la data de 31 decembrie 1886, a fost înălțat la rangul de Mare Ofițer al Ordinului Coroana României prin decretul nr. 3313[6].

Pe 20 ianuarie  1881, Tache Anastasiu a achiziționat de la Emanoil Conachi-Vogoride, fiul Cocuței Vogoride, partea situată la est de râul Bârlad a moșiei de la Țigănești și conacul, (partea situată la vest de râul Bârlad a fost cumpărată de Anton Cincu). Conform Hotarnicei întocmite de inginerul Leon Botez în 1882, suprafața totală a moșiei de la Țigănești deținută de Tache Anastasiu era de 4249 hectare și 2300 de metri pătrați.

În același an, prin actul nr. 534 și 321 din 7 noiembrie,  Tache Anastasiu a donat în suburbia Sf. Dumitru un teren în suprafață de 8541 m.p., pe care se aflau trei clădiri vechi, un șopron și grajd, cu scopul de a fi folosit ca locație pentru o școală. Comisia instituită de primărie a constatat că respectivele clădiri nu erau adecvate pentru această destinație,   astfel că a recomandat ,,reparații radicale”. Cu toate acestea, doar un singur imobil avea să fie reabilitat și a folosit ca locuință pentru directorul școlii. Clădirea care a servit  ca local școlar (Școala de băieți nr. 2 - ,,Tache Petre Anastasiu”) a fost ,,făcută din nou de către comună”[7].

    Tache Anastasiu a sprijinit comitetul de inițiativă al doamnelor din Tecuci, format din 45 de membre și condus de Elena T. Anastasiu, care la 22 octombrie 1898 au hotărât într-o adunare generală înființarea Școlii Profesionale de Fete. În ,,comitetul diriginte” au fost alese: Elena T. Anastasiu – președinte, Olga Pătărlăgeanu – vicepreședinte, L. Mărculescu – casieră, Zoe Pelin – secretară, doamnele Albu, Șendrea și Turtureanu – membre. Inaugurarea școlii, cu 30 de eleve, a avut loc pe 12 noiembrie 1898[8]. Doi ani mai târziu, școala avea să primească numele „Tache şi Elena Anastasiu”.

Despre ,,neuitatul prefect de Tecuci” s-au scris numeroase lucruri, mai mult sau puțin adevărate. În oraș, lupta dintre conservatori și liberali era înverșunată, iar această încleștare se oglindea în mod evident și în presa locală, unde au fost utilizate cuvinte dure.

Pe durata mandatului său de prefect al județului Tecuci, Tache Anastasiu a fost subiectul unui număr considerabil de articole în ziarele vremii, care au reflectat pozițiile politice ale redacțiilor respective.

Publicațiile conservatoare au încercat să-l ,,demonizeze” pe adversarul lor politic, susținând că administrația liberală (care a condus timp de 12 ani, între 1876 și 1888) a supus mulți tecuceni la ,,împilări și oropsiri”. În același timp, prefectul Tache Anastasiu era prezentat ca un ,,satrap” și ,,tiran” care ,,a făcut tot ce poate face unul ca dânsul, dar nimic din ce reclama trebuințele județului”[9].

Pe de altă parte, Alexandru Radu a publicat în  1884, în ziarul ,,Vocea Covurluiului”, un articol intitulat ,,Pașa de Tecuci”, în care a încercat să îl ,,descrie cu fidelitate pe acest om original și faptele sale”, devenit ,,atât de popular în țară grație zelului neobosit al inamicilor săi”, care i-au dat ,,epitetul de Pașa de Tecuci”.

Autorul a arătat că Tache ,,nu este un om cu multă carte, dar este înzestrat de natură cu o rară inteligență și o voință de fier”. Aceste calități, asociate cu ,,munca onestă”, l-au făcut să acumuleze o  mare avere, pe care a știut să o administreze ,,în mod înțelept, fără risipă, departe de luxul obișnuit ce a ruinat pe mulți proprietari”. În ciuda atacurilor adversarilor săi politici, care îl acuzau de incorectitudine, ,,n-au putut aduce o singură probă în contra onestității sale. Tot ce au putut zice contra acestui om original prin patriotismul și zelul său de a-și face în sinceritate datoria, a fost că  <<face ce vrea, că e despot, pașă>>”.  Pornind tocmai de la această  poreclă, ziaristul considera că ceea ce făcea Tache Anastasiu era benefic  și a enumerat în 10 puncte  realizările acestuia din perioada în care a fost prefect și a condus județul.

În continuare, redăm fragmentul din articol în care sunt prezentate aceste realizări :

,, 1. D. Tache Anastasiu, prefectul de Tecuci a pus în lucrare șoselele județene și a voit să le facă în realitate. S-au făcut și terminat, așa că astăzi județul Tecuci este brăsdat cu mai multe rețele de șosea, și nemaiavând ce lucra în această privință a desființat postul de inginer al județului, lăsând numai un conducător pentru întreținerea șoselelor.

2. Anul trecut a terminat o frumoasă clădire pentru școala de băieți nr. 1.

3. Acum se ridică un nou local pentru o școală de băieți pe locul dăruit de D. Tache Anastasiu.

4. Localul școlii de fete nr. 1 se zidește acum.

5. Palatul justiției cu o sală mare pentru Curtea de jurați s-a făcut acum doi ani.

6.  Palatul Primăriei, un edificiu foarte frumos, cu etagiul de sus pentru primirea distinșilor oaspeți  este acum terminat.

7. Orașul Tecuci s-a dotat cu un frumos teatru, aranjat astfel ca să poată servi și ca hală pentru exposițiune.

8. Orașul Tecuci s-a dotat  și cu un turn de observațiune[10].

9. Toate stradele Tecuciului sunt pavate, parte șoseluite.

10. S-a făcut un pod superb peste Bârlad și altul este în lucrare”.

La finalul articolului, se consemna faptul că ,,afară de aceste crime comise [desigur este vorba despre o ironie la adresa contestatarilor ad. n.] de pașa de Tecuci, prefectul Tache Anastasiu a dotat mare parte din comunele rurale cu școli, a introdus o administrație harnică și a curățit județul de hoți, care erau spaima județelor vecine”, toate acestea fiind făcute ,,în liniște, în tăcere, fără sgomot, fără fanfară”[11].

În ziarul brăilean ,,Trompeta”, pe data de 4 septembrie 1885, un autor anonim a publicat   articolul intitulat ,,Îmbunătăţirile judeţului Tecuci”, în care activitatea prefectului Tache Anastasiu era lăudată, fiind enumerate în 80 de puncte numeroase realizări, printre care poduri, şanţuri, fântâni, şcoli, o tipografie, un spital, zugrăvirea catedralei, ,,construirea un edificiu pentru espoziţia judeţului şi în timpul când nu este ocupat cu această necesitate, să serve ca local de teatru”[12]. Toate acestea au putut fi posibile „numai prin buna administraţie şi activitatea ce a pus actualul prefect, domnul Tache Anastasiu’’[13].

Căderea guvernului Brătianu în 1888 nu a însemnat și sfârșitul carierei politice a lui Tache Anastasiu.  În toamna aceluiași an, a câștigat alegerile de  deputat la colegiul 1 Tecuci[14], iar pe 1 februarie 1897, era ales președinte al Consiliului județean Tecuci[15].

Cu toate acestea, ziarul local ,,Tecuciul”,  în numărul său din 2 aprilie 1899,  susținea că Tache Anastasiu nu mai avea influența de altădată. Acest lucru a fost relevat și de atacurile celor doi frați ai săi, Iancu și Alecu Anastasiu, care doreau mai multă putere în cadrul organizației locale a liberalilor.

    Spre exemplu, în 1897, Iancu Anastasiu, care era ,,polițaiul orașului”, a demisionat în urma neînțelegerilor cu prefectul Pătărlăgeanu, un apropiat al lui Tache Anastasiu, iar mai apoi a înființat ziarul ,,Tecuciul” în care l-a atacat pe prefect[16].  

Probabil  că  aceste neînțelegeri  l-au  făcut pe Tache să nu-i includă pe cei doi frați ai săi în testament și să lase întreaga avere Academiei Române. Testamentul a fost redactat în 1897, când au apărut primele semne de slăbiciune fizică și, la recomandarea medicilor, a plecat la Cairo.

Tache Anastasiu a încetat din viață pe 11 martie 1900, la București. În necrologul publicat de ,,Voința Națională” se arăta că: ,,Partidul Național Liberal pierde într-însul pe unul din cei mai devotați membri ai săi. Ca prefect al județului Tecuci, ca deputat, ca senator, Tache Anastasiu, cu devotament și pricepere, a adus reale servicii țării, partidului și județului său. Cei ce l-au cunoscut mai de aproape, prietenii, nu vor uita niciodată pe acela al cărui caracter le furase inimile. Cei săraci, locuitorii pe pe moșiile lui, orfanii plâng în el pe un binefăcător, căci lăcrămile unora au fost uscate, nevoile altora satisfăcute, grație dărniciei lui. Bolnav de mai mult timp, de câteva săptămâni boala îl țintuise în pat și numeroșii săi prieteni vedeau cu ochii cum zi cu zi se stingea. Om de bine, generos, iubitor al țării, care l-a văzut de mai multe ori milionar, Tache Anastasiu lasă ca moștenitoare universală a averii sale Academia Română”[17].

Ziarul ,,Adevărul” relata faptul că în momentul în care la Tecuci s-a aflat că Tache Anastasiu a murit, ,,nimeni nu îşi poate închipui deznădejdea şi dezorientarea ce-a cuprins pe toţi acei cari îl urmau. Golul lăsat e aşa de mare, încât şi astăzi cetăţenii liberali din oraşul şi judeţul Tecuci, nu şi-au revenit din deznădejdea în care au căzut. A fost prea mare, de prea multă autoritate se bucura Tache Anastasiu în Partidul Liberal, pentru ca lipsa lui astăzi să se resimtă aşa de puternic”[18].

La două zile după deces, luni 13 martie 1900, Elena Tache Anastasiu, soţia defunctului Tache Anastasiu, însoţită de Dimitrie Sturdza, Constantin G. Cociaş şi Dimitrie Roşu, fratele doamnei Anastasiu, s-au prezentat în fața prim-preşedintelui Tribunalului Ilfov, Oscar Niculescu,  şi au depus un plic sigilat, în care se afla testamentul olograf al lui Tache Anastasiu. Prin acest testament, defunctul ,,instituia ca legatar universal pe Academia Română din București”. Averea era evaluată la peste patru milioane lei, iar ca  executor testamentar a fost numit Constantin G. Cociaş [19].

La Academia Română, în ședința din 14 martie 1900,   secretarul general Dimitrie A. Sturdza a prezentat testamentul răposatului Tache Anastasiu, făcut în 1897. În testament, Tache a lăsat Academiei ,,întreaga sa avere mişcătoare şi nemişcătoare, şi anume moşiile sale Călmățui şi Ţigănești”. Se estima că  venitul anual al acestor moșii va fi între 160.000 și 200.000 de lei. După plata tuturor legatelor, Academia  urma să beneficieze de 50-60 de mii lei pe an. În aceeași zi, de la Ministerul Instrucţiunii Publice s-a primit copia de pe Înaltul Decret Regal prin care se  autoriza Academia să primească  averea lăsată ei, prin testament, de către Tache Anastasiu[20].

Academia trebuia  să întreţină pe moşia Călmăţui, în casele răposatului, o şcoală primară de băieți, unde urmau să intre în special fii țăranilor de pe moșiile defunctului. De asemenea, în palatul de la Ţigăneşti, ,,unde odinioară logofătul Conachi scria versurile sale, se va înfiinţa o şcoală de meserii, agricultură sau comerţ, după cum  va crede mai nimerit Academia Română”.

Soţiei sale, Elena, îi lăsa ,,o rentă viageră de 2000 lei pe lună, cât timp va trăi ea”, iar la moartea acesteia, casa din Tecuci urma să treacă în proprietatea municipalității pentru a fi folosită ,,ca local de școală de fete sub numele Take și Elena Anastasiu”. În această clădire funcționa  deja o şcoală profesională de fete.

Presa arăta că  acestea au fost ,,ultimele dorinţe izvorâte din nobilul sentiment al carităţii, ale celui ce, după 63 de ani de o viaţă bogată în fapte ce nu se pot uita, se duce acum dintre noi, lăsând un nume bun şi o amintire scumpă tuturor”[21].

La slujba de prohodire, săvârșită pe 14 martie 1900 de mitropolitul primat Iosif Gheorghian, la biserica ,,Sfântul Gheorghe Nou” din București, membrii Academiei ,,s-au prezentat în corpore și au depus o coroană pe sicriu”.  Dimitrie A. Sturdza și  P. S. Aurelian au rostit discursuri în numele Academiei. De asemenea, ,,la Tecuci, unde se va transporta mortul, a  fost delegat secretarul general al Academiei Dimitrie A. Sturdza”[22].

Conform dispozițiilor testamentare, ,,Academia Română va face un cavou la  biserica  din  Călmățuii Vechi,  unde  am casa și unde voi fi înmormântat”. Construirea cavoului a durat mai bine de trei luni, astfel încât rămăşițele pământeşti ale defunctului Tache Anastasiu au fost depuse în cavoul de la Călmățui abia pe 22 iunie 1900, în prezența lui Dimitrie A. Sturdza. În timpul lucrărilor de construcție,  trupul neînsuflețit al lui Tache Anastasiu fost ținut în biserică, cu autorizaţia lui Iosif Naniescu, mitropolitul Moldovei[23].

---

[1] Marius Mitrof, Adevăr sau minciună în presa vremii, despre Tache Anastasiu, fondator al Partidului Național Liberal, în ,,Mediamorfoze V”, coord. Cătălin Negoiță,  Editura Tritonic București, 2020, p. 273.

[2] ,,Progresul”, anul 2, nr. 156, 28 noiembrie 1864, p. 2.

În biserica ,,Sfântul Gheorghe” din Călmățui se află o inscripție care dezvăluie că Alexe Anastasiu Jevalexi (1801-1860), ctitorul acesteia, era căminar și proprietar al moșiei Brehoaia. El era de origine elină și provenea din satul Capisovo, districtul Zagora, regiunea Epir. Jevalexi a sosit în Principatul Moldovei la data de 16 mai 1826 și s-a stabilit la Tecuci.

[3] ,, Lupta”, anul 5, nr. 654, 24 septembrie 1888, p. 2. 

[4] ,,Alegătorul liber”, an 1, nr. 49, 4 iunie 1875, p. 1.

[5] Contrar informațiilor vehiculate în unele lucrări, (vezi Săndel Dumitru, Galațiul, așa cum mi-l amintesc, vol. 5, Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, 2018, p. 221), Tache Anastasiu nu a fost prefectul județului Tecuci în perioada 1877-1878 și 1881-1891. În realitate, Tache Anastasiu a fost prefect între 11 mai 1876 și 7 aprilie 1888. După el, până la sfârșitul anului 1910, au mai deținut funcția de prefect al județului Tecuci următorii: Dr. Constantin Petrașcu (8 aprilie 1888 - 5 august 1888); Petre Barozzi (6 august 1888 - 8 iulie 1889); G. Jurgea (9 iulie 1889 - 11 octombrie 1895); Alexandru Pătărlăgeanu (12 octombrie 1895 - 10 aprilie 1899); Nestor Cincu (10 aprilie 1899 - 1 februarie 1901); I. Caracaș (20 februarie 1901 - 28 noiembrie 1902); Darie A. Donici (29 noiembrie 1902 - 18 ianuarie 1903); Gheorghe Racoviță (27 februarie 1903 - 1 decembrie 1904); Ioan Angelescu (28 decembrie 1904 - 12 martie 1907); Ghiță Glod (13 martie 1907 - 4 iulie 1907); Dr. V. Pandeli (5 iulie 1907 - decembrie 1910). (,,Adevărul”, anul 23, nr. 7650, 24.12.1910, p. 3).

[6] ,,Monitorul Oficial”, nr 11, din 15 (27) aprilie, 1887. 

[7] Dimitrie Balaban, Cartea donatorilor  orașului Tecuci, Tipografia Graphotek Tecuci, 2020, p. 13.

[8],,Voința Națională”, anul 15, nr. 4155, ediția a 3-a, 26.11./ 8.12.1898, p. 2

[9] ,Epoca”, anul III, , 30 mai/11 iunie 1888, p. 2.

[10] Foișorul de Foc, amplasat în piața ,,Observator” din centrul orașului, a fost construit de primarul Anton Cincu în anul 1866.

[11] A. Radu, Pașa de Tecuci, în ,,Vocea Covurluiului”, anul XII, nr. 2.486, 4 iulie 1884, p. 2.

[12] Această clădire a fost construită înaintea Teatrului Județean din Grădina Publică și purta, potrivit presei de la acea vreme, numele de ,,Sala de Expozițiuni Agricole a Județului Tecuci”.

[13] Claudia Dimiu, op. cit., p. 154.

[14] ,,Fulgerul”, anul 1, nr. 29, Iași, 14 octombrie 1888, p. 1. 

[15] ,,Voința Națională”, an 14, nr. 3627, 28.01/ 9.02. 1897, p. 3

[16] Vezi Epoca”, seria 2, anul 3, nr. 416, 2 aprilie 1897, p. 3.  În 1896, apărea la Tecuci ziarul ,,Dorința”. În nr. 3, din 21 iulie, proprietarul și redactorul gazetei, Chriac îl denunță pe Iancu Anastasiu că ,,a încasat mai multe sute de abonamente în numele Dorinței”, iar ,,banii adunați Iancu Anastasiu i-a păpat pur și simplu, nu i-a remis nimănui” (Epoca”, seria 2, anul 2, nr. 217, 31 iulie 1896, p. 2). 

[17] ,,Voința Națională”, anul 17, nr. 4687, 14/27.03. 1900, p. 3

[18] ,,Adevărul”, anul 13, nr. 3838,  luni 3.04.1900, p. 3.

[19] ,,Tribuna Poporului”, Arad, anul 4, nr. 52,  joi, 16/29.03, 1900, p. 1.

[20] ,,Transilvania”, Sibiu,  anul 31, nr. 4, 15.04.1900, p. 77.

[21] ,,Adevărul”, anul 13, nr. 3819,  miercuri 15.03.1900, p.2;

,,Tribuna Poporului”, Arad, anul 4, nr. 52, 16/29.03.1900, p. 1.

[22] ,,Transilvania”, Sibiu,  anul 31, nr. 4, 15.04.1900, p. 77; vezi și Filantropii Dunării de Jos. Tache Anastasiu, film postat de Trinitas TV pe 14.12.2021, https://www.trinitas.tv/filantropii-dunarii-de-jos-tache-anastasiu/; ,,Universul”, anul 18, nr. 72, 14.03.1900, p. 3.

[23] ,,Adevărul”, anul 13, nr. 3916,  joi 22.06.1900, p. 3. 188.173.203.91 (discuție) 2 ianuarie 2024 22:44 (EET)