Discuție:Gherontie Cotorea

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
Adăugare subiect
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Domnului profesor Cornel Danciu, (Scisoare deschisă adresată de către profesorul Cornel Goia)

    Acum, când amândoi suntem pensionari, timpul are o altă dimensiune, iar ῖntrebările un alt sens . Cu toate că ῖn prezent locuim ῖn Alba Iulia, suntem amândoi sufletește legați de satul Totoi,  unde tu ai văzut lumina zilei și unde eu mă simt ancorat prin rădăcini adânci de pământul său mănos, ῖmbrățișat de o buclă generoasă a Mureșului, sprijinit de dealurile domoale ale Dumitrei.
    Acum, când timpul ne permite să medităm, vedem cu “Ochii” minții, de pe “Scăunel” ori de pe “Scăunel Tău”,ῖntr-o altă lumină hotarul satului, cu ale lui Dricuri de Sus , Dricuri de Jos , Mălăiști , Curechiște, sau turlele celor două biserici, cea Ortodoxă și cea Greco Catolică .
    Îmi este din ce ῖn ce mai dor de ῖndemnul bunicilor de a nu mă scălda la Bolboacă, de a privi din carul purtat de luntre curgerea lină a Mureșului. Unde o fi cinul ? Unde mai duc totoienii cânepa la topit? Mai are cineva meliță ? 
    Când ῖl ῖntrebam pe bunicul dacă a muls vacile, ῖmi răspundea “iè”. Ce bun era laptele proaspăt băut  din “șuștar”! Mai lăsa și mustăți ! Dar de ce “iè” și nu “da” ?
    Ce să mai zic despre toamnele culesului de vii, când așteptam cu nerăbdare să-mi folosesc paiul pentru a sorbi must din cada ῖn care strugurii erau zdrobiți cu ciumuslăul.
    Cu toate că satul nu era electrificat, serile cu lună sau mai ales cele fără lună, aveau farmecul lor. Cineva, aprope sigur un ficior, se auzea cântând din clarinet o doină de dor și jale .
    Unde o fii toboșarul care se oprea la ῖncrucișarea ulițelor și striga : “Să dă de știre la tăt omu ………….” ? 
    De ce bunicii aveau casa acoperită cu șindrilă, iar grajdul și șura cu țiglă ?
    Nu pot uita gustul covăsâtului care era păstrat de bunica pe o scândură bătută ῖn cuie de capetele de grinzi de sub acoperiș sau aroma strugurilor atârnați ῖn pod. Cine își mai amintește astăzi duioasele cântări murmurate de femei în șezători, târziu în noapte ?
    Oare se mai scoate vinul din butoi cu curcubeta ?
    Cunoscând talentul scriitoricesc al prietenului meu Cornel, sau Nelu, cum ῖi spune iubita lui soție Angela, această scrisoare este o invitație pentru a-l determina să pună pe hârtie o monografie a Totoiului.
    În acest demers, pe care intenționez să-l postez pe internet ῖn enciclopedia electronică Wikipedia, îndemn pe toți cei care dețin documente scrise, fotografii sau pot contribui ῖn orice mod la redactarea unei astfel de lucrări să ni se alăture neîntârziat.
    Totoiul nu este un “ciot”, sau dacă totuși este un “ciot”, acesta a aparținut  unui arbore falnic, care și-a ῖnprăștiat sămânța ῖn toate zările. De aici au plecat mulți viitori oameni destoinici: doctori, avocați, profesori, preoți, ofițeri, funcționari, meseriași pricepuți. Să nu uităm pe acei  fii ai satului care și-au pierdut viața ῖn cele două războaie mondiale ori au suferit rigorile devastatoare  ale temnițelor comuniste.  Cei care au rămas ῖn sat au muncit din greu pentru a-și crește și instrui copii. Numele tuturor acestora ar fi bine să se regăsească ῖntr-o eventuală monografie a satului, alături de date geografice , demografice , istorice , culturale , etc.
    Alba Iulia , 26 februarie 2009.                 Cornel Goia,

P.S. Pentru contact se pot folosi adresele de poștă electronică :

                    cornel.goia@yahoo.com
                    cornel_danciu@yahoo.com 

sau : Danciu Cornel, str. Vasile Goldiș, nr 22, bl 12, ap 92, Alba

        Iulia,  cod 510016,  jud.Alba

sau: Goia Cornel, b-dul Horea, nr 17, Alba Iulia, jud.Alba sau : Enciclopedia electronică Wikipedia , Totoi , Alba.