Discuție:Elena Greculesi

Ar trebui poate menţionată şi expoziţia "Muzeul de pictură", organizată în 2005 de MNAC, în cadrul căreia s-a putut admira un tablou de Greculesi înfăţişându-l pe Ceauşescu. --Gabi 27 martie 2007 23:28 (EEST)

Mulţumesc pentru observaţie. Da, ştiu că există o astfel de lucrare a artistei. O aluzie la această lucrare este făcută în finalul inserţiei critice a lui Valentin Ciucă. Am considerat suficientă această observaţie. Am îndoieli că sunt persoana cea mai potrivită în a evalua corect valoarea artistică a tabloului în discuţie. Înclin să cred că Elena Greculesi şi-a făcut din punct de vedere artistic treaba aşa cum ea a ştiut mai bine. Sigur că ceea ce conţine tabloul este discutabil, mai ales la o distanţă în timp aşa scurtă, după o perioadă nefericită din viaţa acestui popor. Odată cu trecerea timpului abordările din acest punct de vedere vor cunoaşte evoluţii. Aşa s-a întâmplat cu van Dyck, cu J.L. David, etc. Trebuie să spun că o cunosc personal pe artistă şi am o profundă simpatie pentru personalitatea şi talentul ei. Este posibil ca punctul meu de vedere să fie subiectiv din această perspectivă. Din respect pentru Elena Greculesi, cred că o dezbatere deschisă asupra operei ei este necesară şi de apreciat. De aceea îţi mulţumesc pentru "deschiderea dezbaterii" --Gdavid 12 aprilie 2007 8:30 (EEST)

Mă scuzaţi vă rog pentru răspunsul întârziat, dar nu am mai urmărit pagina. Nu am mult de contribuit la subiect, nu sunt pasionată de el. Doar consider oarecum nepotrivită analogia cu van Dyck sau David (rolul acestuia din urmă ca pictor al revoluţiei şi, ulterior, al imperiului este dealtfel foarte critic privit în unele monografii). În primul rând datorită anacronismului - totuşi Greculesi a pictat acel tablou pe vremea când exista de ex. un Warhol - şi apoi datorită criteriilor privind valoarea. Sunt însă de acord cu Dvs. în privinţa rolului tragic al artistului înrobit în aparatul de propagandă al unei dictaturi. --placet ^D 2 decembrie 2007 13:30 (EET)

Mulţumesc pentru răspuns, îl consider interesant, cu siguranţă vine de la o persoană avizată şi cu o bună perspectivă asupra istoriei artei. Sper ca am perceput în mod corect nuanţarea subtilă la prima idee a acestei discuţii (cea din 27 martie 2007), care, mie personal, mi s-a părut uşor radicală în forma iniţială. Dar, sigur, a fi radical, e de cele mai multe ori o calitate. Mărturisesc că sunt încântat de aceasta discuţie şi mi-a plăcut foarte mult căldura şi compasiunea conţinute în ultima Dvs. frază. Un moment de meditaţie asupra acestei teme mi-a fost prilejuit de vizita la Galeria Naţională de Artă din Budapesta unde sunt prezentate lucrările de după razboi (WW II) ale pictorilor maghiari. --Gdavid 11 decembrie 2007 9:30 (EEST)