Discuție:Basiliu Rațiu

Dragi filosofi !

Numele de Raț, Rașciani, Ratzen, Rácz sau Раци înseamnă sârb, sau sârbul ( și nu cum se face afirmația greșită într-o legătură externă - croat ). Numele provine de la denumirea regiunii Rașca ( vezi articolul Țaratul Sârb ), vechiul teritoriu pe care s-a format statul Sârb în secolele X.-XII. ( azi Regiunea autonomă Kosovo, buna parte din Macedonia istorică și sudul Sârbiei actuale ). Astfel numele de Raț, sau Rațiu fie atestă apartenența familiei la poporul sârb, fie țara de proveniență a familiei ( ceea ce nu neapărat înseamnă că ar fi fost de etnie sârbă, putea fi și grec, sau aromân, dar cu siguranță de rit ortodox, întru-cât catolicii erau numiți altfel - Šokci sau Bunjevci ). Limba română până în secolul al XIX-lea folosea alfabetul chirilic. În aceste condiții nu este de mirare că în actele vremii, scrise cu alfabetul latin, numele lui avea foma de Racz (Раци), sau Ratz (Раци), tz(i)-ul, sau cz(i)-ul corespunzând literei ț ( în latină nu există ț ). Până când forma de Racz, sau Ratz nu este altceva de cât preluarea și scrierea numelui original ,,Раци,, cu litere latine, forma de Rațiu este deja o romanizare evidentă ( și anume din sârbă în română ). În aceste condiții mi se pare extrem de tendențioasă următoarea afirmație din articol : ,,Basiliu Rațiu de Noșlac a fost cel care a introdus pentru prima data scrierea in latina a numelui familiei Rațiu renuntând la scrierea in ungureste, Rácz sau in germana, Ratz, opunându-se in acest fel tendințelor de maghiarizare forțată a tuturor numelor românești ,,( românești ? ). Pe de altă parte se vorbește despre ,,tendința de maghiarizare,,, ...când ? La sfârșitul secolului XVIII, începutul secolului XIX., sub dominație și administrație austriacă ? Scrierea unei asemenea articol enciclopedic necesită mai multă seriozitate ! H laca (discuție) 6 februarie 2011 13:18 (EET)

Explicația despre provincia sud-vestică a Serbiei, Rașka (latinizat Rascia), e bună. Am putea adăuga ideea că etimologia e imprecisă: unii presupun că numele regiunii vine de la numele localității Ras (și episcopia Ras), alții presupun că e un diminutiv popular al numelui Rastislav. Iar al treilea grup de speculanți pleacă de la ideea că Rașka ar fi o rămășiță a denumirii grupului tribal sarmat/alan al Roxolanilor. Dar toate acestea nu au relevanță în speță: în contextul prelatului Vasile Rațiu izvoarele legate de istoria familiei lui arată altceva - și anume că strămoșul fondator, un oarecare nobil de rang mic, Tomas de Nagylak, fu poreclit așa ("rác") în jurul anului 1400 în sensul "croatul", în legătură cu activitățile sale de oștean. Aș da mai multă crezare afirmațiilor făcute de clanul Rațiu și documentele istorice pe care se sprijină (v. pagina sa din web).

Celălalt aspect e și mai relevant: Vasile a hotărît la bătrînețe să-și grafieze numele numai pe românește, nu și pe ungurește și nemțește. Dacă așa s-a întîmplat, de ce am oculta? Sau: ce motive/izvoare avem pentru a contracara afirmația? Aveți în vedere faptul că e vorba de celebra familie Rațiu, o familie românească cu conștiință de sine, cu preocupări naționale și naționaliste. Ați remarcat bine (citez) "forma de Rațiu este deja o romanizare evidentă ( și anume din sârbă în română ).". Nu e românizare din sîrbă, ci din maghiară: făcută intenționat, premeditat, de niște persoane de etnie română care voiau să-și arate în Ungaria, față de mediul ambiant unguresc, că erau de etnie română. Membri ai familiei Rațiu erau lideri ai PNR (Partidul Național Român), unul dintre ei, avocatul Ion, s-a numărat printre memorandiști, al căror proces s-a lăsat cu niște condamnări la închisoare; un urmaș al lor a fost deputatul pt. PNȚCD Ion Rațiu, întors după 1989 în România, după un exil de peste 50 de ani la Londra (PN din PNȚCD era la origine chiar PNR din deceniile de dinaintea alipirii Ardealului la România). Atenție la faptul că însuși prelatul Vasile a apucat în viață primii trei ani de euforie naționalistă maghiară de după realizarea dualismului. Reîmprospătați-vă cunoștințele: în anii prelatului, cît și ai generației imediat următoare, a fost în toi emanciparea națională românească, mergînd în paralel cu emanciparea națională maghiară față de Habsburgi, culminată cu realizarea dualismului; epoca dintre supplex libellus valachorum și memorandumul "rățesc". Scrierea "românizată" a unor nume ca Bărnuț, Bariț, Țipar, Raț, Man etc. (Barnuc(z), Báric(z), C(z)ipár, Rácz, Mán) > Bărnuțiu, Barițiu, Cipariu, Rațiu, Maniu /Iuliu Maniu: pe ungurește, oficial, îl chema Mán Gyula/ (și multe altele în același stil) era pur și simplu program... politic (tot așa cum de partea maghiară, mai ales sub jurisdicție românească, nu e întîmplătoare selecția onomastică de ex. Hunor, Magor, Csongor, Levente, Lehel, Botond, Vérbulcsú, Szabolcs, Attila, Árpád, Emese, Sarolta etc.) Vasile Rațiu și ceilalți erau acum 100-140 de ani cam ce-s azi Markó, Frunda, Tőkés, Szász, iar PNR era cam ce-i azi UDMR. (Un «tidbit» partea asta de frază: «ceea ce nu neapărat înseamnă că ar fi fost de etnie sârbă, putea fi și grec, sau aromân,». Adică putea/poate fi orice, numai... român (olah) nu. :-) Culmea ironiei fiind că istoriografia maghiară cea mai înfocat antiromână nu contestă deloc continuitatea românească masivă (și marele substrat românesc al sîrbimii) tocmai în teritoriile menționate și în Timoc. Ariile locuite de aromâni erau și sînt și astăzi mult mai departe, în sud.) Dar n-avem încotro: izvoarele medievale ungurești scriu despre unii, între care și strămoșii acestor Rați, că erau «olachi, olati, walati», nu scriu că ar fi fost «rascii, crovati, teotonici, ruscii» și nici "simplu": «schismatici». Úgyhogy trebuie înghițit în sec. :-)). -- Feri Goslar (discuție) 6 februarie 2011 20:08 (EET)