Discuție:Bărăști, Argeș

	Articolul Bărăști, Argeș este un subiect de care se ocupă Proiectul Localitățile din România, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre localitățile din România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Ciot	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Ciot pe scala de calitate.
Medie	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa medie pe scala de importanță.

Bărăşti este sat (nu localitate) în comuna Cicăneşti, cu o istorie bogată şi zbuciumată. Are în prezent peste 300 de gospodării; este renumit ca satul în care s-a născut Academicianul Gheorghe Păun. Cu sute de ani în urmă era un renumit centru comercial şi politic administrativ; în harta localităţilor cu care avea legături strînse oraşul Sibiu, Bărăşti este cea mai importantă din zonă. Mai înainte, la 1241, cînd au năvălit tătarii în Muntenia (Valahia), au ajuns la Bărăşti şi au ucis zeci de localnici şi, mai ales, demnitari voievodali, aflaţi, cu toţii, la o slujbă religioasă (începuse organizarea bisericilor evreieşti - creştinismul). Într-o "luncă" splendidă a văii "Sticlăria Veche" s-ar fi aflat "mitropolia" Voievodatului şi Voievodatul însuşi, elemente care i-au atras pe tătari. În harta lui Cantacuzino, aici se află amplasată (sub o lecţiune greşită) o construcţie cu mult mai mare şi mai semeaţă decît mînăstirea de la Curtea de Argeş. În muntele subcarpatic Tămaş, din satul Bărăşti, a existat, posibil, Tamasidava (nume devenit renume pentru complexa serbare cîmpenească "Tamaşiana", organizată începînd cu 1982). Pe la 1850, cum scriu doi dascăli localnici -unul din satul Bărăşti (Ion Ionescu, zis Budreală), iar altul din satul Urecheşti (Constantin Ionescu zis Puiu), ambele din comuna Cicăneşti, unde primul dascăl cunoscut era, la 1837, Ion Cicănescu, "flăcău"- apele dezlănţuite au rupt pămînturi şi au surpat maluri, ducînd cu ele săbii şi alte arme, precum şi "oluri", depozitate de secole în adîncurile (atunci răscolite) ale satului unde ar fi existat "orăşel dacic" şi "fabrică de sticlă" (înainte de cotropirea romană). Un localnic (Bobic Gh. Vasile) ştie locul unde s-ar fi îngropat tezaurul "ţării" înainte de invazia tătarilor, iar un alt localnic (Surdu Vasile) tot din Bărăşti,în prezent decedat, a descris deseori un loc din Tămaş unde a văzut un vechi zid acoperit de vremuri. La începutul secolului al XX-lea a fost construită o modernă fabrică de cherestea (cea mai modernă, atunci, din ţară) unde se prelucra lemnul de răşinoase şi foioase din Bazinul Tămaşului, arsă, la porunca proprietăresei, moşiereasa Zoe Caleia Baldovin, în timpul crizei generale a Capitalismului (pentru a încasa prima de asigurare); focul a nimict totul, căci cei doi paznici (era ziua de duminică în care avea loc nunta bătrînei, în prezent, Surdu Filofteia) aruncau, cu găleţile, spre a-l "stinge" gaz (petrol lampant), cu care fusese înlocuită apa din rezervoarele speciale. Au rămas luminoasă, dar tristă amintire "orăşelul" din Tămaş (cel din secolul XX) cu 15 case moderne, faimoasa fabrică şi Cantina (care a dat numele locului, aflat acum în concurenţă cu cel nou "Tamaşiana"), toate asigurate cu curent electric şi apă curentă (la începutul secolului XX !). Parcă spre a evoca trecuta fală, braţe de asfalt îmbrăţişează acum (din 2004)cătunul Sălişte din satul Bărăşti şi, unite, se pierd în munte, spre "Platou", lîngă comuna vecină, Sălătruc - semn că, de o vreme, comuna are un Primar harnic (Ion I. Ionescu). Calea ferată, pe care gîfîia spre Tămaş trenuleţul (CFF), se mai poate intui prin porţiunile de rambleu care mai dăinuie pe alocuri, iar cea care cobora spre Corbeni (comuna vecină dinspre Nord-Est), cu şine de lemn, trasă în sus de cai, nu şi-o mai amintesc decît foarte puţini. Puţine mici case tradiţionale supravieţuiesc între căsoaie, vile şi ... castele ! Unghe