Cei șapte tineri din Efes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Icoană rusă reprezentându-i pe cei şapte tineri din Efes

Legenda celor șapte tineri din Efes sau Legenda celor șapte adormiți este o povestire hagiografică creștină. Conform acesteia, cei șapte frați Maximian, Malchus, Martinian, Dionysius, Ioan, Serapion și Constantin au fost zidiți de vii într-o grotă în timpul împăratului Decius și au fost găsiți dormind acolo două sute de ani mai târziu.

Conform unor superstiții pe care se bazează un număr de meteorologi amatori, ziua de 27 iunie determină soarta vremii pentru următoarele 6-7 săptămâni. Dacă plouă, vremea va fi ploioasă, dacă va fi frumos, vremea va fi predominant bună, senină, cu mult soare. Mai puțin cunoscută este legătura celor șapte frați cu data de 27 iunie. În anul 446 d.C. cei șapte s-ar fi trezit din adâncul somn. Malchus ar fi mers să cumpere pâine, plătind-o cu o monedă având efigia împăratului Decius. Așa a devenit povestea cunoscută la Efes. Sanctificați, cei șapte frați au fost timp de câteva secole comemorați anual de biserică pe data de 27 iunie, după care - legenda devenind prea incredibilă - au fost scoși din calendarul sărbătorilor creștine și uitați.

Legenda este redată și în Coran (sura 18, versetele 9-26).

În numeroase sfere de cultură circulă povestiri despre personaje care fie dorm în așteptarea unui eveniment important (de ex. regele Barbarossa), fie au fost găsite dormind după o perioadă îndelungată de timp. Conform unor cercetători legenda celor șapte tineri din Efes ar fi fost preluată în creștinismul timpuriu din mitologia indiano-budistă. Cert este că și Aristotel (Phys., IV, xi) vorbește de un astfel de somn îndelungat la sarzi.

Sărbători[modificare | modificare sursă]

  • în calendarul ortodox: 4 august, sub numele Cei șapte tineri din Efes
  • în calendarul romano-catolic: 27 iunie (în spațiul de limbă germană sărbătoarea este denumită Siebenschläfertag, Ziua celor șapte adormiți)

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • J. Koch, Die Siebenschläferlegende, ihr Ursprung und ihre Verbreitung ("Legenda celor Șapte Adormiți, originile și răspândirea ei"), Leipzig 1883,
  • Hermann Kandler, Die Bedeutung der Siebenschläfer im Islam ("Însemnătatea celor Șapte Adormiți în Islam"), Bochum 1994.

Legături externe[modificare | modificare sursă]