Bomba ţarului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bomba ţarului (în rusă: Царь-бомба, Ţar bomba) este numele dat de Occident celei mai puternice arme nucleare construită şi detonată vreodată. A fost o bombă cu hidrogen în 3 stadii, fabricată de Uniunea Sovietică sub numele oficial de RDS-220, numele de cod fiind Ivan (Иван). Proiectul iniţial prevedea o putere echivalentă de 100 megatone TNT, redusă mai apoi la 50 megatone, pentru limitarea contaminării radioactive.
A fost detonată la 30 octombrie 1961, în arhipelagul Novaia Zemlia. Scopul ei a fost doar demonstrarea capacităţii tehnologiilor militare ale URSS; s-a construit un singur exemplar, cea detonată, iar o machetă se află în prezent la Muzeul armelor nucleare ruseşti din Sarov [1]. Bomba a avut masa de 27 tone, şi era de forma unui cilindru lung de 8 m având diametrul de 2,1 m. Este una din cele mai „curate” bombe atomice create vreodată, 97% din energia ei fiind dată de reacţia de fuziune nucleară (care nu produce reziduuri radioactive).
[modifică] Explozia
Bomba a fost lansată dintr-un bombardier Tu-95V special modificat pentru a o putea transporta şi acoperit pentru protecţie cu o vopsea specială reflectorizantă. A fost lansată de la altitudinea de 10500 m şi a detonat la 4000 m deasupra solului la 188 secunde de la lansare. Pentru a-i încetini căderea s-a folosit o paraşută de 800 kg, dând astfel timp avionului să se îndepărteze suficient (45 km). Comandantul misiunii şi totodată pilotul bombardierului strategic a fost maiorul Andrei Durnovţev, ulterior ridicat la gradul de locotenent colonel şi făcut erou al URSS. Un al doilea avion de tip Tu-16 a observat şi înregistrat testul.
Explozia a avut loc la 11:32 AM ora Moscovei (30 octombrie 1961), deasupra poligonului militar (coordonate aproximative 73.85 N, 54.50 E) din Golful Mityushikha la 55 km nord de localitatea Severny şi la 250 km nord de Belushya. Mingea de foc a avut un diametru de 5-7 km. Lumina exploziei a fost atât de puternică încât a fost zărită de la 1000 km distanţă. Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 km înălţime şi a avut un diametru de 30-40 km. Toate clădirile din Severny au fost distruse. La sute de kilometri distanţă casele din lemn au fost distruse şi cele din cărămidă şi-au pierdut acoperişurile, ferestrele şi uşile. Comunicaţiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi văzută şi simţită până în Finlanda, spărgând şi geamuri. Undele de şoc atmosferice au făcut inconjurul planetei de 3 ori. Oamenii care s-ar fi aflat la mai puţin de 100 km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Căldura s-a simţit până la 270 km. Şocul seismic a măsurat 5-5,25 grade pe scara Richter. Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4x1024 watt (5,4 yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.
SUA au estimat iniţial puterea bombei la 57 megatone, cifră preluată şi de Hruşciov în memoriile sale. După 1991 această cifră a fost revizuită la 50 megatone conform documentelor sovietice.
