Biserici de lemn din Teleorman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bujoreni, cea mai veche biserică de lemn cunoscută în partea de sud a Munteniei, datată 1711. Foto: aprilie 2011
Teleormanu-Groșeni, biserică de lemn călătoare, antedatată 1800. Foto: aprilie 2011
Puranii de Sus, biserică de lemn, datată între 1800-1810, își păstrează parțial învelitoarea din tablă de fier originală. Foto: aprilie 2011

Bisericile de lemn din Teleorman fac parte din grupul de biserici de lemn din Muntenia și din familia de biserici de lemn românești. Dintre multele biserici de lemn consemnate în catagrafia de la 1810, în județul Teleorman se mai păstrează doar circa 11 biserici de lemn. În ciuda numărului lor redus, acestea formează grupul cel mai numeros care a supraviețuit în părțile de jos ale Munteniei. Ele au o valoare de ansamblu deosebită pentru cunoașterea culturii și civilizației întregii regiuni, evocând și azi realități istorice și sociale demult schimbate.

Biserici de lemn[modificare | modificare sursă]

În județul Teleorman se păstrează circa 11 biserici de lemn.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii regionale
  • Catagrafia bisericilor din fostul județ Vlașca pe 1865. Biblioteca Academiei, Ms 661. . 
  • Ionașcu, Ion (). Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824. București: Tipografia Cărților Bisericești. 
  • Crețeanu, Radu (). „Biserici de lemn din regiunea București”. Glasul Bisericii. XXII (1-2): 50–104, București. 
  • Crețeanu, Radu (). Biserici de lemn din Muntenia. București: Editura Meridiane. 
  • Spiru, Ioan (). „Catagrafia județului Teleorman din anul 1810”. Glasul Bisericii. XXXIII (3-4): 344–356, București. 
  • Spiru, Ioan (). „Catagrafia județului Teleorman din anul 1810”. Glasul Bisericii. XXXIII (5-6): 529–543, București. 
  • Constantinescu, Horia (). „Biserici de lemn mutate și strămutate”. Glasul Bisericii. XXXV (5-6): 565–574, București. 
  • Spiru, Ioan (). „Biserici bordeie”. Glasul Bisericii. XXXVI (11-12): 937–955, București. 
  • Spiru, Ioan (). „Două catagrafii ale bisericilor din plasa târgului Teleorman din anii 1834 și 1835”. Glasul Bisericii. XLVII (4): 125 –137, București. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]