Asietă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Asietă este un termen naval care indică înclinarea longitudinală a unei nave, datorită repartizării neuniforme a încărcăturii sau a balastului. [1]

Asieta de marș reprezintă poziția chilei față de orizontală a unei nave încărcate aflate în marș. În funcție de modul de dispunere a încărcăturii la bord și de condițiile hidrometeorologice de navigație, asieta poate fi:

  • a) asietă dreaptă — când nava plutește cu pescaj egal la prova și pupa;
  • b) asietă pozitivă — când pescajul pupa este mai mare decât cel de la prova (nava este apupată);
  • c) asietă negativă — când pescajul prova este mai mare (nava este aprovată).

În majoritatea cazurilor, navele se deplasează cu asietă dreaptă și numai pe mare rea se asigură o asietă pozitivă pentru a se evita ieșirea elicelor din apă.

Calitatea unei nave de a reveni în asieta dreaptă se numește stabilitate longitudinală. Se spune despre o navă că are asieta dreaptă atunci când pescajul prova este egal cu pescajul pupa. Deci, asieta navei se exprimă prin diferența de pescaj.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DEXonlune: asietă
  2. ^ „Pescaru Alexandru Ștefan, Arsenie Constantin Paulică, Draft Survey – Calculul cantității de marfă prin metoda pescajelor, Constanța, Editura Nautica, 2005” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lexicon maritim englez-român, Ed. Științifică, București, 1971