Anghel Marcu

Anghel Marcu a fost un arhitect român născut la 13 martie 1921 în comuna Posești, județul Prahova într-o familie de țărani foarte înstăriți, cu mai mulți copii și a decedat în 23 octombrie 1998 la București.

După absolvirea școlii primare a urmat cursurile liceului din Câmpina, dovedind încă de pe atunci calități spirituale deosebite, fiind supranumit de colegii de clasă „Socrate".

A studiat sculptura sub îndrumarea sculptorului Gheorghe Anghel la Mânăstirea Pasărea, într-un atelier cedat de către Patriarhia Română. A fost atras de sculptură și-a dovedit înclinații artistice încă de copil, când stătea în casa părintească și cioplea în lemn diverse obiecte.

Fiu de țăran, a păstrat înțelepciunea și filosofia acestuia, deși era un erudit și un intelectual de mare valoare. A păstrat cultul valorilor artistice țărănești, dovadă, obiectele de care s-a înconjurat, credința în Dumnezeu și în Neamul Românesc. În viața de toate zilele, de asemenea, a păstrat ritualurile și ospitalitatea vieții de la tară.

Deși nu a fost deținut politic, a înțeles suferințele cumplite și atrocitățile din lagărele de detenție, cu sensibilitatea care-l caracteriza, ceea ce l-a determinat să se dedice lucrărilor de artă monumentală în memoria acestor martiri ai neamului. Pe nici unul din proiectele sale n-a pretins vreo recompensă.

A fost in fruntea comisiei de lucru a Memorialului „Fortul 13 Jilava".

Arhitectul Anghel Marcu este autorul următoarelor monumente:

- „Calvarul Aiudului”, monumentul ridicat pentru toate victimele opresiunii comuniste din temnița de la Aiud. Monumentul este înălțat în Aiud pe Râpa Robilor în apropierea închisorii de la Aiud unde în anii 1948-1963 erau întemnițați o parte din deținuții politici ai regimului comunist. Proiectul l-a avut coordonator pe arh. Nicolae Goga (fost deținut politic) și colaborator pe arh. Liliana Chiaburu. Inițiatorul monumentului a fost inginerul sibian Gheorghe Brahonschi și el fost deținut politic.

Monumentul se află pe Râpa Robilor care era locul unde erau aruncate osemintele celor decedați în închisoare. Proiectul prevedea realizarea în jurul monumentului a unui parc memorial plantat cu pini, lucru care nu a mai fost realizat. Monumentul propriu-zis s-a ridicat pe terasele superioare rezultate în urma sistematizării pe verticală a râpei cimitirului, pe un spațiu liber de morminte, nefiind astfel nevoie să se facă deshumări. Pe un soclu în al cărui spațiu interior se află o capelă și osuarul, s-au înălțat șapte perechi de cruci, cruci duble-îngemănate care simbolizează solidaritatea dintre deținuți. Modelul a fost preluat de la crucile de piatră din cimitirul satului natal din Buzău al arh. Anghel Marcu. Aceste cruci duble susțin o cruce mare - Crucea Destinului.

Monumentul „Calvarul Aiudului” a primit în anul 1997 Premiul special în cadrul premiilor de arhitectură Arhitext Design.

- „Mormântul celor fără de mormânt”