Accidentul feroviar de la Vintileanca
| Accidentul feroviar de la Vintileanca (1923) | |
| Detalii | |
|---|---|
| Dată | 2 iulie 1923 |
| Ora | 11:00 |
| Locație | Vintileanca, județul Buzău |
| Țară |  România
|
| Linie de cale ferată | București–Iași |
| Operator | CFR |
| Tip de incident | Ciocnire cu un marfar |
| Cauză | Trimiterea trenului de către acar din greșeală pe altă linie |
| Statistici | |
| Trenuri | 2 |
| Decese | 66 |
| Răniți | 105 |
Modifică text  |
|
Accidentul feroviar de la Vintileanca a avut loc pe data de 2 iulie 1923, când un tren accelerat care venea de la București și se îndrepta spre Iași s-a ciocnit, în stația Vintileanca, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105 persoane, conform rapoartelor finale ale autorităților. La data accidentului, presa dădea cifre și mai mari.[1]
Ancheta
[modificare | modificare sursă]Ancheta care a urmat a stabilit că numeroși călători au murit deoarece călătoreau pe acoperișuri, scări și tampoane și că vinovat de producerea accidentului a fost acarul Ion Păun.[1] Responsabilii pentru sistemul care a făcut posibil accidentul au fost dezvinovățiți, iar de atunci „acarul Păun” indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora.[2][3] Presa vremii a declanșat o adevărată campanie în jurul acestui caz, iar ținta lor a vizat demiterea ministrului Traian Moșoiu și a întregului guvern.[4]
Din primele cercetări personalul din stația Vintileanca a fost identificat ca vinovat.[5] La momentul accidentului, șeful gării se afla chiar în tren, nefiind la lucru. Din acest motiv, responsabilitatea sa a fost trecută cu vederea, pentru că și el a devenit victimă a evenimentului, fiind grav rănit.[5] Astfel, singura persoană care a fost trasă la răspundere a fost acarul Ion Păun, celălalt angajat al stației, care trebuia să schimbe macazul; el a fost condamnat la închisoare.[5]
Totuși, dimensiunile impresionante ale accidentului au avut la bază un cumul de cauze și circumstanțe nefericite. Astfel, pentru că avea o întârziere de cinci minute, mecanicul trenului de persoane a plecat rapid din gara Mizil, intrând la locul accidentului cu o viteză de 50 km/h. O viteză mai mică ar fi făcut ca evenimentul să fie unul minor și poate fără victime. Rezultatul coliziunii a fost distrugerea a șase vagoane ale trenului de marfă și, cel mai grav, a două vagoane de clasa a III-a, a unui vagon poștal și a unuia de bagaje din garnitura trenului accelerat. Distrugerea celor două vagoane de călători – supraaglomerate, ca toate trenurile timpului – a avut drept consecință principală numărul mare de morți și răniți. Între aceștia, numeroși săteni și numeroși soldați, care călătoreau cu trenul respectiv.[6]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Povestea acarului Păun - monitorulexpres.ro Autor: Camelia Onciu; accesat pe 15 octombrie 2015
- ^ Acarul Păun, scos de la naftalină, 23.09.2009, crisana.ro, accesat la 9 martie 2010
- ^ „acarul păun - definiție CECC”. Accesat în .
- ^ Stănescu, Dorin. „„Acarul Păun" s-a numit chiar Păun. Păun Ion”. Historia. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c EDITORIALUL EVZ: Diversiunea Blejnar, noul Acar Păun, 5 martie 2011, Florian Bichir, evz.ro, accesat la 24 decembrie 2011
- ^ „Acarul Păun” s-a numit chiar Păun. Păun Ion - historia.ro Arhivat în , la Wayback Machine. Autor: Dorin Stănescu; accesat pe 15 octombrie 2015