Împrăștiere Rayleigh

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Împrăștierea Rayleigh sau Dispersia Rayleigh numită astfel după fizicianul britanic Lord Rayleigh este împrăștierea elastică a luminii (sau, în general, a radiației electromagnetice) de către particule de dimensiuni mult mai mici decât lungimea de undă a radiației (de exemplu atomi sau molecule). Culoarea albastră a cerului senin se datorează împrăștierii Rayleigh a luminii solare în atmosfera Pământului.

Dispersia Rayleight nu schimbă starea materiei întrucât aceasta este un proces parametric. Particulele pot fi atomi individuali sau molecule. Poate să apară atunci când lumina traversează materiale solide sau lichide transparente, dar este mai des întâlnită în gaze. Dispersia Rayleight rezultă din polarizarea electrică a particulelor. Câmpul electric oscilant al undei de lumină acționează asupra încărcăturii unei particule, făcându-le să se miște la aceeași frecvență. Prin urmare particula devine un dipol mic radiant ale cărui radiații le vedem ca lumină dispersată.

Vezi și[modificare | modificare sursă]