Bacteriocină: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
Linia 35: Linia 35:
* Clasa II: include bacteriocinele de mici dimensiuni, rezistente la temperaturi ridicate
* Clasa II: include bacteriocinele de mici dimensiuni, rezistente la temperaturi ridicate
* Clasa III: include bacteriocine de dimensiuni mari (>10 kDa), care nu sunt rezistente la schimbările de temperatură
* Clasa III: include bacteriocine de dimensiuni mari (>10 kDa), care nu sunt rezistente la schimbările de temperatură

===Baze de date===
Există două baze de date dedicate bacteriocinelor BAGEL <ref name=deJong_2006>{{cite journal |title=BAGEL: a web-based bacteriocin genome mining tool |author=de Jong A, van Hijum S A F T, Bijlsma J J E, Kok J, Kuipers O P |journal=Nucleic Acids Research |year=2006 |volume=34 |pages=W273–W279 |pmid=1538908 |doi=10.1093/nar/gkl237 |issue=9}}</ref> și BACTIBASE.<ref name=Hammami_2007>{{cite journal |title=BACTIBASE: a new web-accessible database for bacteriocin characterization |author=Hammami R, Zouhir A, Ben Hamida J, Fliss I |journal=BMC Microbiology |year=2007 |volume=7 |pages=89 |pmid=17941971 |doi=10.1186/1471-2180-7-89 |pmc=2211298}}</ref><ref name=Hammami_2010>{{cite journal |title=BACTIBASE second release: a database and tool platform for bacteriocin characterization |author=Hammami R, Zouhir A, Le Lay C, Ben Hamida J, Fliss I |journal=BMC Microbiology |year=2010 |volume=10 |pages=22 |pmid=20105292 |doi=10.1186/1471-2180-10-22 |pmc=2824694}}</ref>


==Referințe==
==Referințe==

Versiunea de la 5 august 2013 18:53

Bacteriocina este o peptidă sau o proteină de dimensiune mică. Bacteriocinele sunt produse atât de bacteriile Gram pozitive, cât și de bacteriile Gram negative. Ele pot avea mai multe roluri [1]:

  • unelte pentru colonizarea anumitor nișe (spații deja ocupate) din tractul gastrointestinal;
  • arme de atac (bacteriile dintr-o anumită specie pot elimina bacterii din aceeași specie secretând bacteriocine);
  • molecule de semnalizare. Într-o concertrație ridicată, bacteriocinele pot inhiba creșterea unor bacterii. Într-o concentrație mai scăzută ele pot intermedia comunicarea dintre bacterii, printr-un mecanism cunoscut și sub numele de sensibilitatea la cvorum.

Bacteriocinele au stârnit interesul comunității științifice datorită potențialului pe care îl au în a înlocui antibioticele.[2]

Bacteriocinele au fost descoperite de către A. Gratia în anul 1925 [3][4] El căuta noi metode de omorâre a bacteriilor, care au dus la descoperirea a noi antibiotice, dar și la descoperirea bacteriofagilor. Prima bacteriocină descoperită de A. Gratia a fost numită colicină, deoarece a omorât bacteria E. coli.

Clasificarea bacteriocinelor

Bacteriocinele sunt clasificate după diferite criterii [5]:

  • după tipul de bacterii care le produc: bacteriocine produse de bacteriile pozitive Gram și bacteriocine produse de bacteriile negative Gram
  • după metoda în care omoară bacteriile: distrug membrana celulară, actionează precum o nuclează sau o deoxiribonuclează etc.
  • după genetică: sunt codificate în plasmide de dimensiuni mici sau mari, sau sunt codificate cromozomal
  • după metoda prin care sunt produse: sunt produse sau nu de ribozomi, suferă sau nu modificări post-translaționale

Bacteriocinele au fost grupate în mai multe clase

  • Clasa I: este clasa lantibioticelor și include nisina, bacteriocina produsă de bacteriile care produc acid lactic.
  • Clasa II: include bacteriocinele de mici dimensiuni, rezistente la temperaturi ridicate
  • Clasa III: include bacteriocine de dimensiuni mari (>10 kDa), care nu sunt rezistente la schimbările de temperatură

Baze de date

Există două baze de date dedicate bacteriocinelor BAGEL [6] și BACTIBASE.[7][8]

Referințe

  1. ^ „Bacteriocin Production: a Probiotic Trait? A minireview”. http://aem.asm.org/. . Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  2. ^ „Dicționar/Bacteriocină”. bloguldesprestiinta.ro. . Accesat în . 
  3. ^ Gratia A (). „Sur un remarquable example d'antagonisme entre deux souches de colibacille”. Compt. Rend. Soc. Biol. 93: 1040–2. 
  4. ^ Gratia JP (). „André Gratia: a forerunner in microbial and viral genetics”. Genetics. 156 (2): 471–6. PMC 1461273 Accesibil gratuit. PMID 11014798. 
  5. ^ Johnsbor, Ola; Blomqvist, Trinelise; Kilian, Mogens; Sigve Håvarstein, Leiv (). Molecular Biology of Streptococci. Horizon Scientific Press. pp. 25–59. ISBN 1904933327. 
  6. ^ de Jong A, van Hijum S A F T, Bijlsma J J E, Kok J, Kuipers O P (). „BAGEL: a web-based bacteriocin genome mining tool”. Nucleic Acids Research. 34 (9): W273–W279. doi:10.1093/nar/gkl237. PMID 1538908. 
  7. ^ Hammami R, Zouhir A, Ben Hamida J, Fliss I (). „BACTIBASE: a new web-accessible database for bacteriocin characterization”. BMC Microbiology. 7: 89. doi:10.1186/1471-2180-7-89. PMC 2211298 Accesibil gratuit. PMID 17941971. 
  8. ^ Hammami R, Zouhir A, Le Lay C, Ben Hamida J, Fliss I (). „BACTIBASE second release: a database and tool platform for bacteriocin characterization”. BMC Microbiology. 10: 22. doi:10.1186/1471-2180-10-22. PMC 2824694 Accesibil gratuit. PMID 20105292. 


Stub icon Acest articol despre biologie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bacteriocină&oldid=8010074