Viroză respiratorie: Diferență între versiuni

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Diferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
article translated from English Wikipedia by Translators Without Borders by Cornelia Serban, Mihaela Petrican, and Delia Georgescu
(Nicio diferență)

Versiunea de la 18 septembrie 2012 00:06

Răceala comună

Reprezentare a suprafeței moleculare a unei variante a rinovirusului uman.
Specialitatemedicină de familie
boli infecțioase
Otorinolaringologie  Modificați la Wikidata
Simptometuse
sore throat[*][[sore throat (symptom)|​]]
rinoree[*]​
febră
Tinitus
Sforăit
cefalee
Strănut
congestie nazală[*]​  Modificați la Wikidata
CauzeRinovirus
Coronaviridae
Adenoviride
Human respiratory syncytial virus[*]​
Human metapneumovirus[*]​
human parainfluenza[*][[human parainfluenza (viruses that cause human parainfluenza)|​]]
Bocavirus[*]​  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9460
ICD-10J00.0
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM460[1][2]  Modificați la Wikidata
DiseasesDB31088
MedlinePlus000678
eMedicinemed/2339
Patient UKViroză respiratorie
MeSH IDD003139
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Răceala comună este cunoscută și sub denumirea de nasofaringită, rinofaringită, coriză (guturai), sau răceală. Este o boală infecțioasă foarte contagioasă a sistemului respirator care afectează îndeosebi zona nazală. Simptomele includ tuse, dureri de gât, secreții nazale abundente (rinoree) și febră. De regulă, majoritatea simptomelor dispar în decurs de 7-10 zile, însă unele pot persista până la trei săptămâni. Dintre cele peste două sute de virusuri care pot determina apariția răcelii comune, rinovirusul(rinovirusurile) reprezintă cauza cea mai frecventă.

Infecțiile acute ale nasului, sinusurilor, gâtului sau laringelui (infecții ale tractului respirator superior (IRS sau ITRS)) sunt clasificate în funcție de organul cel mai afectat. Răceala comună afectează cu precădere zona nazală, faringita afectează gâtul, iar sinuzita, sinusurile. Simptomele sunt declanșate de reacția sistemului imunitar la infecție și nu de distrugerea țesutului de către virusuri. Spălarea mâinilor este cea mai bună metodă de prevenire a infecției. Unele dovezi susțin eficacitatea purtării de măști de protecție respiratorie.

Nu există tratament pentru răceala comună, însă simptomele pot fi tratate. Dintre bolile infecțioase care afectează populația umană, răceala este cea mai frecventă. În medie, persoanele adulte suferă de răceală de 2-3 ori pe an. Copiii contractează în medie 6-12 răceli pe an. Afecțiunea a existat în rândul oamenilor din cele mai vechi timpuri.

Semne și simptome

Simptomele cel mai des întâlnite în cazul răcelii sunt tuse, rinoree (secreție nazală abundentă), congestie nazală și durere în gât. Alte simptome pot include durere musculară (mialgie), senzație de oboseală, cefalee (durere de cap) și pierderea poftei de mâncare.[3] Durerea de gât se manifestă la aproximativ 40% dintre bolnavi. Tusea este prezentă la aproximativ 50% dintre persoanele infectate.[4] În jur de jumătate dintre bolnavi prezintă dureri musculare.[5] Febra nu este un simptom obișnuit în cazul adulților, însă apare adesea în cazul copiilor și nou-născuților.[5] Tusea provocată de răceală este, de obicei, mai ușoară decât cea indusă de gripă.[5] Simptomele combinate de tuse și febră indică o probabilitate mai ridicată de gripă în cazul adulților. [6] Unele dintre virusurile care determină apariția răcelii pot să nu declanșeze niciun fel de simptome.[7][8] Culoarea mucusului căilor respiratorii inferioare eliminat prin tuse (spută) poate să varieze de la incolor la galben sau verde. Culoarea mucusului nu este un indicator al originii bacteriene sau virale a infecției.[9]

Evoluție

De obicei, primele semne ale răcelii sunt oboseala, senzația de frig, strănutul și durerea de cap. În zilele următoare, pot apărea alte simptome suplimentare, cum sunt rinoreea (secrețiile nazale) și tusea.[3] În mod tipic, simptomele se acutizează la 2-3 zile de la debutul infecției.[5] Acestea dispar, în mod obișnuit, în 7-10 zile, dar în unele cazuri pot dura până la trei săptămâni.[10] Tusea persistă mai mult de zece zile în 35-40% din cazurile care implică pacienți copii și mai mult de 25 de zile în 10% din aceste cazuri.[11]

Etiologie

Cauze virale

Coronavirusurile sunt un grup de virusuri care determină apariţia răcelii. Acestea prezintă o aureolă (halou) la microscopul electronic.

Răceala comună este o infecție a căilor respiratorii superioare, care se răspândește ușor. Rinovirusul reprezintă cauza cea mai frecventă a răcelii comune. Acesta determină apariția bolii în 30-80% din totalitatea cazurilor. Este un virus cu A.R.N. din familia Picornaviridae, care conține 99 de tipuri de virusuri cunoscute.[12][13] Răceala poate fi cauzată și de alte virusuri. Coronavirusul este răspunzător de apariția bolii în 10-15% din cazuri, în timp ce virusul gripal cauzează boala în 5%-15% din cazuri.[5] Alți agenți etiologici sunt virusurile paragripale umane, virusul sincițial respirator uman, adenovirusurile, enterovirusurile și metapneumovirusurile.[14] În mod frecvent, infecția este indusă de prezența mai multor virusuri.[15] În total, peste două sute de virusuri diferite sunt asociate cu răceala.[5]

Mod de transmitere

Virusul răcelii comune se transmite, de regulă, în unul din cele două moduri posibile: fie prin inhalarea sau ingerarea de stropi dispersați în aer care conțin virusul, fie prin contactul cu mucus nazal infectat sau obiecte contaminate.[4][16] Nu s-a stabilit care dintre metodele de transmitere a virusului răcelii este cea mai frecventă.[17] Virusurile pot persista în mediu un timp îndelungat. Ulterior ele pot fi transmise prin contactul mâinilor cu nasul și ochii, acestea din urmă reprezentând zonele în care se produce infecția.[16] Proximitatea față de persoanele răcite crește riscul de infecție.[17] Din acest motiv, răceala se transmite cu ușurință în cadrul grădinițelor sau școlilor frecventate de un număr mare de copii cu imunitate scăzută și adesea cu o igienă necorespunzătoare.[18] Prin intermediul copiilor, răceala este transmisă ulterior altor membri ai familiei.[18] Nu există dovezi conform cărora aerul condiționat din avioanele comerciale ar reprezenta un factor de răspândire a virusului.[16] Riscul de transmitere a răcelilor cauzate de rinovirus este cel mai ridicat în primele trei zile de la instalarea simptomelor. După această perioadă, contagiozitatea scade semnificativ.[19]

Expunerea la frig

Potrivit teoriei tradiționale, răceala se transmite ca urmare a expunerii prelungite la temperaturi scăzute, cum ar fi ploaia sau frigul din timpul iernii – de aici și denumirea bolii.[20] Rolul tehnicilor de răcire a corpului ca factor de risc este controversat.[21] Unele dintre virusurile care determină apariția răcelii sunt sezoniere, fiind mai frecvente în anotimpul rece sau ploios.[22] Se consideră că principala cauză a infecției în acest caz este proximitatea prelungită în spații interioare,[23] îndeosebi a copiilor care revin la școală.[18] Totuși, modificările survenite la nivelul aparatului respirator pot reprezenta un alt factor de risc.[24] Umiditatea scăzută poate mări rata de transmitere a virusurilor, aerul uscat permițând dispersarea rapidă, persistentă și pe distanțe mai mari a stropilor eliberați.[25]

Alte cauze

Imunitatea de grup, adică imunizarea unei întregi comunități umane față de o anumită infecție, se produce ca urmare a expunerii anterioare la virusul răcelii. Astfel, populațiile mai tinere prezintă un risc mai ridicat de infecții respiratorii, în timp ce în cazul populațiilor mai în vârstă riscul de îmbolnăvire este mai scăzut.[26] Imunitatea slabă este un alt factor de risc.[26][27] Se consideră că somnul insuficient și alimentația necorespunzătoare favorizează, de asemenea, contractarea bolii ca urmare a expunerii la rinovirus, datorită efectelor acestor factori asupra funcției imunitare.[28][29]

Fiziopatologie

Răceala este o boală a tractului respirator superior.

Se consideră că simptomele răcelii sunt determinate îndeosebi de reacția imunitară la virus.[30] Mecanismul reacției imunitare depinde de virusul specific. De exemplu, rinovirusul se transmite în mod tipic prin contact direct. Acesta se se leagă de receptorii ICAM-1 prin metode necunoscute, declanșând eliberarea de mediatori ai inflamației.[30] Aceștia, la rândul lor, produc simptomele.[30] Rinovirusul nu deteriorează, în general, epiteliul nazal.[5] În schimb, virusul sincițial respirator (VSR) se transmite atât prin contact direct cât și prin inhalarea de stropi dispersați în aer. Odată pătruns în nas și în gât, VSR se multiplică, extinzându-se adesea la tractul respirator inferior.[31] Spre deosebire de rinovirus, VSR provoacă deteriorarea țesutului epitelial.[31] Virusul paragripal induce inflamația mucoasei nazale, a gâtului și a căilor respiratorii.[32] În cazul copiilor, dacă virusul afectează traheea, acesta poate determina apariția crupului, caracterizat prin tuse răgușită și printr-o respirație zgomotoasă, datorate dimensiunii reduse a căilor respiratorii ale copiilor.[32]

Diagnostic

Diferența dintre infecțiile tractului respirator superior se stabilește, în genere, în funcție de localizarea simptomelor. Răceala comună afectează cu precădere zona nazală, faringita afectează îndeosebi gâtul, iar bronșita afectează în special plămânii.[4] Răceala este definită, în mod obișnuit, ca inflamarea mucoasei nazale și poate include diverse grade de inflamare a gâtului.[33] De obicei, boala este stabilită prin autodiagnostic.[5] Rareori se realizează izolarea agentului viral declanșator.[33] În general, nu este posibilă identificarea tipului virusului prin simptome.[5]

Prevenire

Singurul mod eficient de prevenire a răcelii este împiedicarea răspândirii virusurilor în mod fizic.[34] Principalele metode în acest sens sunt spălarea mâinilor și purtarea măștilor de protecție respiratorie. În mediile spitalicești, cadrele medicale poartă halate și mănuși de unică folosință.[34] Izolarea persoanelor infectate nu este posibilă deoarece afecțiunea este larg răspândită, iar simptomele nu sunt specifice. Vaccinarea s-a dovedit dificilă datorită numărului mare de virusuri implicate și modificărilor rapide ale acestora.[34] Probabilitatea dezvoltării unui vaccin eficient la scară largă este foarte redusă.[35]

Spălarea cu regularitate a mâinilor contribuie la reducerea riscului de îmbolnăvire, această metodă de prevenire fiind cea mai eficientă în cazul copiilor.[36] Nu se cunoaște dacă utilizarea de medicamente antivirale sau antibacteriene în timpul spălării mâinilor contribuie la sporirea gradului de protecție.[36] Purtarea de măști de protecție respiratorie în apropierea persoanelor răcite poate avea un efect benefic. Nu există suficiente dovezi pentru a determina dacă menținerea unei distanțe fizice sau a unei distanțe sociale mai mari este benefică.[36] Suplimentele de zinc pot fi eficiente pentru a reduce frecvența infectării unei persoane.[37] Administrarea de rutină a suplimentelor de vitamina C nu contribuie la reducerea riscului de infectare sau a gravității răcelii. Vitamina C poate reduce durata bolii.[38]


Abordarea terapeutică

Poster care îi încurajează pe oameni să "Consulte medicul" pentru tratarea răcelii comune În prezent, nu există medicamente sau remedii naturiste care să se fi dovedit că reduc durata infecției.[39] Tratamentul presupune ameliorarea simptomatică.[40] Acesta poate include multă odihnă, aportul de lichide pentru menținerea hidratării și gargara cu apă caldă cu sare.[14] Cu toate acestea, multe dintre beneficiile tratamentului sunt atribuite efectului placebo.[41]

Simptomele

Tratamentele care ajută la reducerea simptomelor includ medicamentele pentru simpla ameliorare a durerii (analgezice) și reducerea febrei (antipiretice), cum ar fi ibuprofenul[42] și acetaminofenul/paracetamolul.[43] Nu există dovezi privind faptul că medicamentele pentru tuse ar fi mai eficiente decât medicamentele obișnuite împotriva durerii (analgezicele). [44] Medicamentele pentru tuse nu se recomandă de asemenea copiilor din cauza lipsei dovezilor care să ateste eficiența, precum și riscului efectelor secundare.[45][46] În 2009, Canada a restricționat comercializarea fără rețetă a medicamentelor de răceală și tuse pentru copiii de până la șase ani din cauza îngrijorării privind riscurile și beneficiile nedovedite.[45] Utilizarea defectuoasă a dextrometorfanului (un medicament pentru tuse vândut fără rețetă medicală) a condus la interzicerea sa în mai multe țări.[47]

La adulți, simptomele de rinoree pot fi reduse de antihistaminice de prima generație. Cu toate acestea, antihistaminicele de primă generație sunt asociate cu efecte secundare adverse, cum ar fi somnolența.[40] Alte decongestionante, precum pseudoefedrina, sunt, de asemenea, eficiente la adulți.[48] Sprayul nasal Ipratropium poate reduce simptomele de rinoree, dar există un mic efect de amorțire.[49] Antihistaminicele de a doua generație nu par a fi eficiente.[50]

Din cauza lipsei studiilor, nu se știe dacă aportul crescut de lichide ameliorează simptomele sau scurtează durata bolii respiratorii.[51] O situație similară de lipsă a datelor există și pentru utilizarea aerului încălzit și umidificat.[52] Un studiu a ajuns la concluzia că frecția cu balsam mentolat pe piept este eficientă în ameliorarea ușoară a simptomelor de tuse și congestie pe durata nopții, precum și a dificultății de a dormi.[53]

Antibiotice și antivirale

Antibioticele nu au niciun efect în infecțiile de natură virală și nici nu au efect în răceala comună.[54] Antibioticele se prescriu de obicei chiar dacă efectele secundare ale antibioticelor cauzează deteriorarea stării generale.[54][55] Antibioticele sunt prescrise de obicei deoarece oamenii se așteaptă ca medicii să le prescrie, iar medicii doresc să ajute oamenii. Prescrierea de antibiotice apare și pentru că este dificil să se excludă cauzele infecției ce pot fi tratate prin antibiotice.[56] Nu există un medicament antiviral eficient pentru răceala comună, chiar dacă unele cercetări preliminarii au arătat unele beneficii.[40][57]

Tratamente alternative

Deși există mai multe tratamente alternative utilizate pentru răceala comună, nu există suficiente probe științifice pentru a susține utilizarea celor mai multe dintre ele.[40] În anul 2010, există insuficiente dovezi care să recomande sau să condamne mierea sau spălăturile nazale.[58][59] Suplimentele de zinc pot reduce gravitatea și durata simptomelor atunci când sunt luate în termen de 24 de ore de la debut.[37] Efectul vitaminei C asupra răcelii comune, deși îndelung cercetat, este dezamăgitor.[38][60] Probele privind utilitatea echinaceea nu sunt consistente.[61][62] Diferite tipuri de suplimente de echinaceea pot avea eficiență diferită.[61]

Consecințe

Răceala comună este în general ușoară și trece singură, cu ameliorarea celor mai multe simptome, în decurs de o săptămână.[4] Complicațiile severe, dacă apar, se manifestă în general la persoane foarte vârstnice, foarte tinere și la persoane cu imunosupresie (care au un sistem imunitar slăbit).[63] Pot apărea infecții secundare de natură bacteriană, ducând la sinuzite, faringite sau infecții ale urechii.[64] Se estimează că în 8% din cazuri apare sinuzita. Infecțiile urechii apar în 30% din cazuri.[65]

Probabilitate

Răceala comună este cea mai obișnuită boală umană.[63] și toți oamenii sunt afectați de ea.[18] În mod obișnuit, adulții au două – cinci infecții pe an.[4][5] Copiii pot face șase – zece răceli pe an (și până la douăsprezece răceli pe an pentru copiii de vârstă școlară).[40] Incidența infecțiilor simptomatice crește la persoanele de vârsta a treia din cauza unui sistem imunitar slăbit.[26]

Istoric

Deși cauza răcelii comune a fost identificată abia în anii 1950, boala a fost prezentă la om din timpuri străvechi.[66] Simptomele sale și tratamentul sunt descrise în papirusul egiptean Ebers, cel mai vechi text medical existent, scris înainte de secolul 16 î.e.n.[67] Numele de "răceală comună" intră în uz în secolul al 16-lea, din cauza similarității dintre simptomele sale și cele ale expunerii la vremea rece.[68]

În Marea Britanie, Common Cold Unit (Unitatea pentru cercetarea răcelii comune - CCU) a fost înființată de Medical Research Council (Consiliul pentru cercetare medicală) în 1946 și aici s-a descoperit în 1956 rinovirusul.[69] În anii '70, CCU a demonstrat că tratamentul cu interferon în timpul fazei de incubație a infecției cu rinovirus a oferit protecție la boală.[70] Nu s-a putut dezvolta niciun tratament practic. Unitatea a fost închisă în 1989, la doi ani după ce a încheiat cercetarea privind rolul pastilelor de gluconat de zinc în prevenirea și tratamentul răcelilor cu rinovirus. Zincul a fost singurul tratament de succes dezvoltat în istoria CCU.[71]

Impactul economic

Fișier:Costul răcelii comune şi al gripei.jpg
Poster britanic din Al doilea război mondial descriind costul răcelii comune[72]

Impactul economic al răcelii comune este puțin înțeles în cea mai mare parte a lumii.[73] În Statele Unite, răceala comună duce la 75 - 110 de milioane de vizite la medic pe an, la un preț moderat de 7,7 miliarde de dolari pe an. Americanii cheltuiesc 2,9 miliarde de dolari pe medicamente fără prescripție medicală (OTC). Americanii mai cheltuiesc în plus 400 de milioane de dolari pe medicamentele prescrise pentru tratamentul simptomatic.[74] Mai mult de o treime dintre oamenii care merg la medic primesc o prescripție de antibiotic. Utilizarea prescripțiilor de antibiotice are implicații asupra rezistenței la antibiotice.[74] Un număr estimat de 22 - 189 de milioane de zile școlare sunt absentate din cauza unei răceli. Ca urmare, părinții au lipsit 126 de milioane de zile lucrătoare pentru a sta acasă cu copiii bolnavi. Când acestea se adaugă la cele 150 de milioane de zile lucrătoare absentate de angajații care suferă de răceală, impactul economic total al pierderilor de muncă aferente răcelii este de 20 de miliarde de dolari pe an.[14][74] Aceasta înseamnă 40% din timpul de lucru pierdut în Statele Unite.[75]

Cercetare

Mai multe antivirale au fost testate pentru a se stabili eficiența lor în cazul răcelii comune. În 2009, niciun antiviral nu a fost găsit eficient și nu a primit licență de utilizare.[76] În prezent se fac teste pentru medicamentul antiviral pleconaril. Acesta pare promițător contra picornavirusurilor. Există și alte testări pentru BTA-798.[77] Forma orală a pleconaril prezintă probleme legate de siguranță și în prezent se studiază o formă de aerosol.[77]

Cercetătorii de la Universitatea din Maryland, College Park și Universitatea Wisconsin–Madison au mapat genomul pentru toate coloniile de virusuri care provoacă răceala comună.[78]

Referințe

  1. ^ Disease Ontology, accesat în  
  2. ^ Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  3. ^ a b Eccles Pg. 24
  4. ^ a b c d e Arroll, B (2011 Mar 16). „Common cold”. Clinical evidence. 2011 (03). PMID 21406124.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  5. ^ a b c d e f g h i j Eccles R (). „Understanding the symptoms of the common cold and influenza” (PDF). Lancet Infect Dis. 5 (11): 718–25. doi:10.1016/S1473-3099(05)70270-X. PMID 16253889. 
  6. ^ Eccles Pg.26
  7. ^ Eccles Pg. 129
  8. ^ Eccles Pg.50
  9. ^ Eccles Pg.30
  10. ^ Heikkinen T, Järvinen A (). „The common cold”. Lancet. 361 (9351): 51–9. doi:10.1016/S0140-6736(03)12162-9. PMID 12517470. 
  11. ^ Goldsobel AB, Chipps BE (). „Cough in the pediatric population”. J. Pediatr. 156 (3): 352–358.e1. doi:10.1016/j.jpeds.2009.12.004. PMID 20176183. 
  12. ^ Palmenberg, A. C.; Spiro, D; Kuzmickas, R; Wang, S; Djikeng, A; Rathe, JA; Fraser-Liggett, CM; Liggett, SB (). „Sequencing and Analyses of All Known Human Rhinovirus Genomes Reveals Structure and Evolution”. Science. 324 (5923): 55–9. doi:10.1126/science.1165557. PMID 19213880. 
  13. ^ Eccles Pg.77
  14. ^ a b c „Common Cold”. National Institute of Allergy and Infectious Diseases. . Accesat în . 
  15. ^ Eccles Pg.107
  16. ^ a b c editors, Ronald Eccles, Olaf Weber, (). Common cold (ed. Online-Ausg.). Basel: Birkhäuser. p. 197. ISBN 9783764398941. 
  17. ^ a b Eccles Pg.211
  18. ^ a b c d al.], edited by Arie J. Zuckerman ... [et (). Principles and practice of clinical virology (ed. 6th ed.). Hoboken, N.J.: Wiley. p. 496. ISBN 9780470517994. 
  19. ^ Gwaltney JM Jr; Halstead SB.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor); |contribution= ignorat (ajutor) Invited letter in „Questions and answers”. Journal of the American Medical Association. 278 (3): 256–257. . Accesat în . 
  20. ^ Zuger, Abigail (). „'You'll Catch Your Death!' An Old Wives' Tale? Well..”. The New York Times. 
  21. ^ Mourtzoukou, EG (2007 Sep). „Exposure to cold and respiratory tract infections”. The international journal of tuberculosis and lung disease : the official journal of the International Union against Tuberculosis and Lung Disease. 11 (9): 938–43. PMID 17705968.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  22. ^ Eccles Pg.79
  23. ^ Eccles Pg.80
  24. ^ Eccles Pg.80
  25. ^ Eccles Pg. 157
  26. ^ a b c Eccles Pg. 78
  27. ^ Eccles Pg.166
  28. ^ Cohen S, Doyle WJ, Alper CM, Janicki-Deverts D, Turner RB (). „Sleep Habits and Susceptibility to the Common Cold”. Arch. Intern. Med. 169 (1): 62–7. doi:10.1001/archinternmed.2008.505. PMC 2629403 Accesibil gratuit. PMID 19139325. 
  29. ^ Eccles Pg.160–165
  30. ^ a b c Eccles Pg. 112
  31. ^ a b Eccles Pg.116
  32. ^ a b Eccles Pg.122
  33. ^ a b Eccles Pg. 51–52
  34. ^ a b c Eccles Pg.209
  35. ^ Lawrence DM (mai 2009). „Gene studies shed light on rhinovirus diversity”. Lancet Infect Dis. 9 (5): 278. doi:10.1016/S1473-3099(09)70123-9. 
  36. ^ a b c Jefferson, T (2011 Jul 6). „Physical interventions to interrupt or reduce the spread of respiratory viruses”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (7): CD006207. doi:10.1002/14651858.CD006207.pub4. PMID 21735402.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  37. ^ a b Singh, M (2011 Feb 16). „Zinc for the common cold”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (2): CD001364. doi:10.1002/14651858.CD001364.pub3. PMID 21328251.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  38. ^ a b Hemilä, Harri; Chalker, Elizabeth; Douglas, Bob; Hemilä, Harri (). Hemilä, Harri, ed. „Vitamin C for preventing and treating the common cold”. Cochrane database of systematic reviews (3): CD000980. doi:10.1002/14651858.CD000980.pub3. PMID 17636648. 
  39. ^ „Common Cold: Treatments and Drugs”. Mayo Clinic. Accesat în . 
  40. ^ a b c d e Simasek M, Blandino DA (). „Treatment of the common cold”. American Family Physician. 75 (4): 515–20. PMID 17323712. 
  41. ^ Eccles Pg.261
  42. ^ Kim SY, Chang YJ, Cho HM, Hwang YW, Moon YS (). Kim, Soo Young, ed. „Non-steroidal anti-inflammatory drugs for the common cold”. Cochrane Database Syst Rev (3): CD006362. doi:10.1002/14651858.CD006362.pub2. PMID 19588387. 
  43. ^ Eccles R (). „Efficacy and safety of over-the-counter analgesics in the treatment of common cold and flu”. Journal of Clinical Pharmacy and Therapeutics. 31 (4): 309–319. doi:10.1111/j.1365-2710.2006.00754.x. PMID 16882099. 
  44. ^ Smith SM, Schroeder K, Fahey T (). Smith, Susan M, ed. „Over-the-counter medications for acute cough in children and adults in ambulatory settings”. Cochrane Database Syst Rev (1): CD001831. doi:10.1002/14651858.CD001831.pub3. PMID 18253996. 
  45. ^ a b Shefrin AE, Goldman RD (). „Use of over-the-counter cough and cold medications in children”. Can Fam Physician. 55 (11): 1081–3. PMC 2776795 Accesibil gratuit. PMID 19910592. 
  46. ^ Vassilev, ZP (2010 Mar). „Safety and efficacy of over-the-counter cough and cold medicines for use in children”. Expert opinion on drug safety. 9 (2): 233–42. doi:10.1517/14740330903496410. PMID 20001764.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  47. ^ Eccles Pg. 246
  48. ^ Taverner D, Latte J (). Latte, G. Jenny, ed. „Nasal decongestants for the common cold”. Cochrane Database Syst Rev (1): CD001953. doi:10.1002/14651858.CD001953.pub3. PMID 17253470. 
  49. ^ Albalawi, ZH (2011 Jul 6). „Intranasal ipratropium bromide for the common cold”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (7): CD008231. doi:10.1002/14651858.CD008231.pub2. PMID 21735425.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  50. ^ Pratter, MR (2006 Jan). „Cough and the common cold: ACCP evidence-based clinical practice guidelines”. Chest. 129 (1 Suppl): 72S–74S. doi:10.1378/chest.129.1_suppl.72S. PMID 16428695.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  51. ^ Guppy, MP (2011 Feb 16). „Advising patients to increase fluid intake for treating acute respiratory infections”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (2): CD004419. doi:10.1002/14651858.CD004419.pub3. PMID 21328268.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  52. ^ Singh, M (2011 May 11). „Heated, humidified air for the common cold”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (5): CD001728. doi:10.1002/14651858.CD001728.pub4. PMID 21563130.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  53. ^ Paul IM, Beiler JS, King TS, Clapp ER, Vallati J, Berlin CM (). „Vapor rub, petrolatum, and no treatment for children with nocturnal cough and cold symptoms”. Pediatrics. 126 (6): 1092–9. doi:10.1542/peds.2010-1601. PMID 21059712. 
  54. ^ a b Arroll B, Kenealy T (). Arroll, Bruce, ed. „Antibiotics for the common cold and acute purulent rhinitis”. Cochrane Database Syst Rev (3): CD000247. doi:10.1002/14651858.CD000247.pub2. PMID 16034850. 
  55. ^ Eccles Pg.238
  56. ^ Eccles Pg.234
  57. ^ Eccles Pg.218
  58. ^ Oduwole, O (2010 Jan 20). „Honey for acute cough in children”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (1): CD007094. doi:10.1002/14651858.CD007094.pub2. PMID 20091616.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  59. ^ Kassel, JC (2010 Mar 17). „Saline nasal irrigation for acute upper respiratory tract infections”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (3): CD006821. doi:10.1002/14651858.CD006821.pub2. PMID 20238351.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  60. ^ Heiner, Kathryn A; Hart, Ann Marie; Martin, Linda Gore; Rubio-Wallace, Sherrie (). „Examining the evidence for the use of vitamin C in the prophylaxis and treatment of the common cold”. Journal of the American Academy of Nurse Practitioners. 21 (5): 295–300. doi:10.1111/j.1745-7599.2009.00409.x. PMID 19432914. 
  61. ^ a b Linde K, Barrett B, Wölkart K, Bauer R, Melchart D (). Linde, Klaus, ed. „Echinacea for preventing and treating the common cold”. Cochrane Database Syst Rev (1): CD000530. doi:10.1002/14651858.CD000530.pub2. PMID 16437427. 
  62. ^ Sachin A Shah, Stephen Sander, C Michael White, Mike Rinaldi, Craig I Coleman (). „Evaluation of echinacea for the prevention and treatment of the common cold: a meta-analysis”. The Lancet Infectious Diseases. 7 (7): 473–480. doi:10.1016/S1473-3099(07)70160-3. PMID 17597571. 
  63. ^ a b Eccles Pg. 1
  64. ^ Eccles Pg.76
  65. ^ Eccles Pg.90
  66. ^ Eccles Pg. 3
  67. ^ Eccles Pg.6
  68. ^ „Cold”. Online Etymology Dictionary. Accesat în . 
  69. ^ Eccles Pg.20
  70. ^ Tyrrell DA (). „Interferons and their clinical value”. Rev. Infect. Dis. 9 (2): 243–9. doi:10.1093/clinids/9.2.243. PMID 2438740. 
  71. ^ Al-Nakib, W; Higgins, PG; Barrow, I; Batstone, G; Tyrrell, DA (). „Prophylaxis and treatment of rhinovirus colds with zinc gluconate lozenges”. J Antimicrob Chemother. 20 (6): 893–901. doi:10.1093/jac/20.6.893. PMID 3440773. 
  72. ^ „The Cost of the Common Cold and Influenza”. Imperial War Museum: Posters of Conflict. vads. 
  73. ^ Eccles Pg.90
  74. ^ a b c Fendrick AM, Monto AS, Nightengale B, Sarnes M (). „The economic burden of non-influenza-related viral respiratory tract infection in the United States”. Arch. Intern. Med. 163 (4): 487–94. doi:10.1001/archinte.163.4.487. PMID 12588210. 
  75. ^ Kirkpatrick GL (). „The common cold”. Prim. Care. 23 (4): 657–75. doi:10.1016/S0095-4543(05)70355-9. PMID 8890137. 
  76. ^ Eccles Pg.218
  77. ^ a b Eccles Pg.226
  78. ^ „Genetic map of cold virus a step toward cure, scientists say”. Val Willingham. CNN. . Accesat în . 
References
  • Ronald Eccles, Olaf Weber (eds) (). Common cold (ed. Online-Ausg.). Basel: Birkhäuser. ISBN 978-3764398941. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Viroză_respiratorie&oldid=6909013