Hylobates albibarbis: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Pagină nouă: {{taxobox | name = ''Hylobates albibarbis''<ref name="MSW3">{{MSW3 Groves | id = 12100759 | name = Hylobates albibarbis}}</ref> | image = Witwanggibbon (5965099486) (3).jpg | image...
Etichetă: Modificare sursă 2017
(Nicio diferență)

Versiunea de la 16 noiembrie 2019 20:41

Hylobates albibarbis[1]
Stare de conservare

În pericol  (IUCN 3.1)[2]
CITES Appendix I (CITES)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Primates
Subordin: Haplorhini
Infraordin: Simiiformes
Familie: Hylobatidae
Gen: Hylobates
Specie: H. albibarbis
Nume binomial
Hylobates albibarbis
Lyon, 1911
Arealul speciei Hylobates albibarbis (reprezentat cu verde)

Hylobates albibarbis este o specie de gibon endemică în sudul Insulei Borneo. Este o specie amenințată, din cauza deforestării pădurilor tropicale, aflate între râurile Kapuas și Barito.[3] Probleme adiționale periclitează primatele din specia Hylobates albibarbis și alte specii arboricole.[4]

Specia Hylobates albibarbis are o dietă și un comportament foarte asemănător cu ale altor alți giboni, fiind fructivoră. A fost considerată cândva o subspecie a Hylobates agilis, dar după o analiză a ADN-ului, a fost clasificată ca specie separată.[1][4][5]

Descriere

Hylobates albibarbis, Parcul Național Tanjung Puting

În general, blana speciei Hylobates albibarbis este gri sau maro închis. De obicei, acest gibon are o față neagră și o barbă albă. La fel ca alți giboni, aceste animale sunt primate de dimensiune mai mică, fără coadă. Obișnuiesc să trăiască în grupuri de familii mici, compuse dintr-un mascul, o femelă și puii lor. Aceste primate nu își construiesc cuiburi. Spre deosebire de alte primate, toți gibonii cunoscuți umblă în două picioare; ținându-și brațele lor lungi deasupra capului.[6][7]

Speranța de viață a speciei Hylobates albibarbis este de 25 de ani. Masculii din această specie cântăresc în jur de 6,1 spre 6,9 kg iar femelele circa 5,5 spre 6,4 kg. De obicei, femelele ajung la maturitatea sexuală în aproximativ 48 de luni.[8][9]

Dietă

În pădurile tropicale, specia Hylobates albibarbis tinde să fie fructivoră, unde este dependentă de pomii fructiferi și de smochine. Dieta lor este alcătuită din circa 65 % fructe și circa 23 % smochine. Ocazional, își completează dieta cu frunze și insecte.[10][11]

Amenințări

Deforestarea și mineritul au devenit o amenințare asupra mediului în Borneo pentru giboni și alte creaturi arboricole. Deoarece gibonii depind de zone forestiere dense pentru a călători și a fi în siguranță, aceste acțiuni au devenit probleme principale pentru supraviețuirea primatelor din specia Hylobates albibarbis. Alte amenințări pentru această specie sunt incendiile de pădure.[4]

Note

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hylobates albibarbis
Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Hylobates albibarbis
  1. ^ a b c Groves, C. P. (). Wilson, D. E.; Reeder, D. M, ed. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Baltimore: Johns Hopkins University Press. OCLC 62265494. ISBN 0-801-88221-4. 
  2. ^ {{{assessors}}} (2008). Hylobates albibarbis. În: IUCN 2008. Lista roșie a speciiilor periclitate IUCN. Descărcat pe 2011-03-06.
  3. ^ „Bornean Gibbon - Hylobates muelleri”. www.ecologyasia.com. Accesat în . 
  4. ^ a b c Cheyne, S. M. (). „Behavioural ecology of gibbons (Hylobates albibarbis) in a degraded peat-swamp forest”. În Gursky, S.; Supriatna, J. Indonesian Primates. Developments in Primatology: Progress and Prospects. New York: Springer. pp. 121–156. doi:10.1007/978-1-4419-1560-3_8. ISBN 978-1-4419-1560-3. 
  5. ^ Hirai, H.; Hayano, A.; Tanaka, H.; Mootnick, A. R.; Wijayanto, H.; Perwitasari-Farajallah, D. (). „Genetic differentiation of agile gibbons between Sumatra and Kalimantan in Indonesia”. The Gibbons. pp. 37–49. doi:10.1007/978-0-387-88604-6_3. ISBN 978-0-387-88603-9. . p. 37.
  6. ^ „Bornean Gibbon - Hylobates muelleri”. www.ecologyasia.com. Accesat în . 
  7. ^ „Bornean white-bearded gibbon”. Project Noah. Accesat în . 
  8. ^ Cheyne, Susan M. (). „Behavioural Ecology of Gibbons (Hylobates albibarbis) in a Degraded Peat-Swamp Forest”. Behavioural Ecology of Gibbon (Hylobates albibarbis) in a Degraded Peat-Swamp Forest (în engleză). pp. 121–156. doi:10.1007/978-1-4419-1560-3_8. ISBN 978-1-4419-1559-7. 
  9. ^ „Gibbons | National Geographic”. . Accesat în . 
  10. ^ Santosa, Yanto (septembrie 2012). „Cohabitation Study of the Leaf Monkey and Bornean White-Bearded Gibbons in Gunung Palung National Park, West Kalimantan”. HAYATI Journal of Biosciences. 19: 115–123. 
  11. ^ „Gibbons | National Geographic”. . Accesat în .