Colorație Ziehl-Neelsen: Diferență între versiuni
Creată prin traducerea paginii „Ziehl–Neelsen stain” |
adăugată bibliografie |
||
| Linia 3: | Linia 3: | ||
Colorația '''Ziehl–Neelsen''', de asemenea cunoscută ca și '''colorație acido-alcoolo- rezistentă''', a fost descrisă pentru prima dată de către doi medici germani: bacteriologul [[Franz Ziehl]] (1859-1926) și anatomopatologul [[Friedrich Neelsen]] (1854-1898). Este o colorație specială pentru bacterii folosită pentru a identifica organisme acido-alcoolo-rezistente, în special [[Mycobacteria|micobacterii]]. ''[[Mycobacterium tuberculosis]]'' este cea mai importantă din acest grup deoarece este responsabilă pentru [[tuberculoză]] (TB). Alte specii de Mycobacterium implicate în bolile umane sunt ''[[Mycobacterium leprae]]'', ''[[Mycobacterium kansasii]]'', ''[[Mycobacterium marinum]]'', ''[[Mycobacterium bovis]]'', ''[[Mycobacterium africanum]]'' și membrii complexului ''[[Mycobacterium avium]]''. Complexul [[Mycobacterium avium]] cuprinde două specii: Mycobacterium avium și Mycobacterium intracellulare; deoarece aceste specii sunt greu de diferențiat ne referim la ele colectiv ca Mycobacteriu avium-intracellulare. Organismele acido-alcoolo-rezistente, cum ar fi Mycobacterium conțin cantități mari de substanțe lipidice în pereții celulari numiți acizi micolici. Acești acizi rezistă la colorare prin metode obișnuite, cum ar fi colorația [[Colorație Gram|Gram]].<ref>Morello, Josephine A., Paul A. Granato, Marion E. Wilson, and Verna Morton. </ref> Această colorație poate fi, de asemenea, folosită pentru a colora câteva alte bacterii, cum ar fi ''[[Nocardia]]''. Reactivii utilizați sunt [[Fucsina funicata|fucsina funicată]](carbol fucsina) Ziehl–Neelsen, acid, alcool și [[Methylene blue|albastru de metilen]]. Bacilii acido-alcoolo-rezistenți vor fi roșu aprins după colorare. |
Colorația '''Ziehl–Neelsen''', de asemenea cunoscută ca și '''colorație acido-alcoolo- rezistentă''', a fost descrisă pentru prima dată de către doi medici germani: bacteriologul [[Franz Ziehl]] (1859-1926) și anatomopatologul [[Friedrich Neelsen]] (1854-1898). Este o colorație specială pentru bacterii folosită pentru a identifica organisme acido-alcoolo-rezistente, în special [[Mycobacteria|micobacterii]]. ''[[Mycobacterium tuberculosis]]'' este cea mai importantă din acest grup deoarece este responsabilă pentru [[tuberculoză]] (TB). Alte specii de Mycobacterium implicate în bolile umane sunt ''[[Mycobacterium leprae]]'', ''[[Mycobacterium kansasii]]'', ''[[Mycobacterium marinum]]'', ''[[Mycobacterium bovis]]'', ''[[Mycobacterium africanum]]'' și membrii complexului ''[[Mycobacterium avium]]''. Complexul [[Mycobacterium avium]] cuprinde două specii: Mycobacterium avium și Mycobacterium intracellulare; deoarece aceste specii sunt greu de diferențiat ne referim la ele colectiv ca Mycobacteriu avium-intracellulare. Organismele acido-alcoolo-rezistente, cum ar fi Mycobacterium conțin cantități mari de substanțe lipidice în pereții celulari numiți acizi micolici. Acești acizi rezistă la colorare prin metode obișnuite, cum ar fi colorația [[Colorație Gram|Gram]].<ref>Morello, Josephine A., Paul A. Granato, Marion E. Wilson, and Verna Morton. </ref> Această colorație poate fi, de asemenea, folosită pentru a colora câteva alte bacterii, cum ar fi ''[[Nocardia]]''. Reactivii utilizați sunt [[Fucsina funicata|fucsina funicată]](carbol fucsina) Ziehl–Neelsen, acid, alcool și [[Methylene blue|albastru de metilen]]. Bacilii acido-alcoolo-rezistenți vor fi roșu aprins după colorare. |
||
O variantă a acestei metode de colorare este folosită în [[micologie]] pentru a diferenția depunerile acido-alcoolo-rezistente din cuticula [[Hyphae|hifelor]] ale anumitor specii de [[Regnul Fungi|ciuperci]] din genul ''[[Russula]]''.<ref>{{Citat carte|editură=Bordas|isbn=0-934454-87-6|nume=Romagnesi|prenume=H.|titlu=Les Russules d'Europe et d'Afrique du Nord|an=1967}}</ref><ref>{{Citat carte|editură=Mad River Press|isbn=0-916422-09-7|nume=Largent|prenume=D|autor2=D Johnson|autor3=R Watling|titlu=How to identify fungi to genus III: microscopic features|an=1977}}</ref> De asemenea, este utilă în identificarea unor protozoare, și anume [[Cryptosporidium]] și [[Isospora]]. Colorația Ziehl–Neelsen poate împiedica, de asemenea, diagnosticul în caz de [[Paragonimiasis|paragonimiază]] pentru că ouăle într-un ovul și paraziții din eșantioanele de spută (OnP) pot fi dizolvate prin colorație, și este adesea folosită în acest cadru clinic pentru că semnele și simptomele de [[paragonimiază]] se aseamănă foarte mult cu cele din TBC. Există și părerea conform căreia colorarția Ziehl-Nielsen nu afectează diagnosticarea [[Paragonimiază|paragonimiazei]]. |
O variantă a acestei metode de colorare este folosită în [[micologie]] pentru a diferenția depunerile acido-alcoolo-rezistente din cuticula [[Hyphae|hifelor]] ale anumitor specii de [[Regnul Fungi|ciuperci]] din genul ''[[Russula]]''.<ref>{{Citat carte|editură=Bordas|isbn=0-934454-87-6|nume=Romagnesi|prenume=H.|titlu=Les Russules d'Europe et d'Afrique du Nord|an=1967}}</ref><ref>{{Citat carte|editură=Mad River Press|isbn=0-916422-09-7|nume=Largent|prenume=D|autor2=D Johnson|autor3=R Watling|titlu=How to identify fungi to genus III: microscopic features|an=1977}}</ref> De asemenea, este utilă în identificarea unor protozoare, și anume [[Cryptosporidium]] și [[Isospora]]. Colorația Ziehl–Neelsen poate împiedica, de asemenea, diagnosticul în caz de [[Paragonimiasis|paragonimiază]] pentru că ouăle într-un ovul și paraziții din eșantioanele de spută (OnP) pot fi dizolvate prin colorație, și este adesea folosită în acest cadru clinic pentru că semnele și simptomele de [[paragonimiază]] se aseamănă foarte mult cu cele din TBC. Există și părerea conform căreia colorarția Ziehl-Nielsen nu afectează diagnosticarea [[Paragonimiază|paragonimiazei]]. <ref>{{Citat web|url=http://parasitesandvectors.biomedcentral.com/articles/10.1186/1756-3305-4-96#CR45|accessdate=|autor=|titlu=No Paragonimus in high-risk groups in Côte d'Ivoire, but considerable prevalence of helminths and intestinal protozoon infections}}</ref><ref>{{Citat web|url=https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21610861?dopt=Abstract|accessdate=|autor=|titlu=Ziehl-Neelsen staining technique can diagnose paragonimiasis}}</ref> |
||
== Metoda == |
== Metoda == |
||
Versiunea de la 29 august 2016 23:01
Colorația Ziehl–Neelsen, de asemenea cunoscută ca și colorație acido-alcoolo- rezistentă, a fost descrisă pentru prima dată de către doi medici germani: bacteriologul Franz Ziehl (1859-1926) și anatomopatologul Friedrich Neelsen (1854-1898). Este o colorație specială pentru bacterii folosită pentru a identifica organisme acido-alcoolo-rezistente, în special micobacterii. Mycobacterium tuberculosis este cea mai importantă din acest grup deoarece este responsabilă pentru tuberculoză (TB). Alte specii de Mycobacterium implicate în bolile umane sunt Mycobacterium leprae, Mycobacterium kansasii, Mycobacterium marinum, Mycobacterium bovis, Mycobacterium africanum și membrii complexului Mycobacterium avium. Complexul Mycobacterium avium cuprinde două specii: Mycobacterium avium și Mycobacterium intracellulare; deoarece aceste specii sunt greu de diferențiat ne referim la ele colectiv ca Mycobacteriu avium-intracellulare. Organismele acido-alcoolo-rezistente, cum ar fi Mycobacterium conțin cantități mari de substanțe lipidice în pereții celulari numiți acizi micolici. Acești acizi rezistă la colorare prin metode obișnuite, cum ar fi colorația Gram.[1] Această colorație poate fi, de asemenea, folosită pentru a colora câteva alte bacterii, cum ar fi Nocardia. Reactivii utilizați sunt fucsina funicată(carbol fucsina) Ziehl–Neelsen, acid, alcool și albastru de metilen. Bacilii acido-alcoolo-rezistenți vor fi roșu aprins după colorare.
O variantă a acestei metode de colorare este folosită în micologie pentru a diferenția depunerile acido-alcoolo-rezistente din cuticula hifelor ale anumitor specii de ciuperci din genul Russula.[2][3] De asemenea, este utilă în identificarea unor protozoare, și anume Cryptosporidium și Isospora. Colorația Ziehl–Neelsen poate împiedica, de asemenea, diagnosticul în caz de paragonimiază pentru că ouăle într-un ovul și paraziții din eșantioanele de spută (OnP) pot fi dizolvate prin colorație, și este adesea folosită în acest cadru clinic pentru că semnele și simptomele de paragonimiază se aseamănă foarte mult cu cele din TBC. Există și părerea conform căreia colorarția Ziehl-Nielsen nu afectează diagnosticarea paragonimiazei. [4][5]
Metoda
Metoda de colorare acido-alcoolo-rezistentă tipică implică depunerea celulelor din suspensie pe o lamă, apoi uscarea lichidului la aer și fixarea la căldură a celulelor. Lama este acoperită cu fucsina funicată, care este apoi încălzită până la începerea evaporării colorantului și se înlătură fucsina prin spălare cu apă de robinet. Lama este apoi acoperită cu o soluție de acid clorhidric 1% în alcool izopropilic (sau metanol) pentru a îndepărta fucsina funicată, astfel îndepărtând colorantul de pe celulele care sunt neprotejate de un strat ceros lipidic. Ulterior celulele sunt colorate cu albastru de metilen și văzute la microscopul cu imersie.
Studiile au arătat că o colorație acido-alcoolo- rezistentă fără o însămânțare are o valoare predictivă negativă slabă. Însămânțarea ar trebui efectuată în paralel cu colorarea acido-alcoolo-rezistentă; aceasta are o valoare predictivă negativă mai mare.
Explicarea mecanismului
Inițial, fucsina funicată colorază fiecare celulă. Atunci când acestea sunt decolorate cu acid-alcool, numai bacteriile non-acido-alcoolo-rezistente ajung decolorate deoarece nu au un strat cerat lipidic gros, ca bacteriile acido-alcoolo-rezistente. Atunci când este aplicată contra colorația, bacteriile non-acido-alcoolo- rezistente se colorează și devin albastre când sunt privite la microscop. Bacteriile acido-alcoolo-rezistente păstrează fucsina funicată astfel încât acestea apar roșii.
Modificări
- 1% acid sulfuric alcool pentru actinomicete, nocardia.
- 0.5-1% acid sulfuric alcool pentru oochisturi de isospora, cyclospora.
- 0.25–0.5% acid sulfuric alcool pentru endosporii bacterieni.
- colorant diferențial pentru Brucella – acid acetic glacial folosit, fără căldură aplicată, colorant secundar este e albastru de metilen Loeffler.
- Kinyoun modificat (sau Ziehl–Neelsen tehnic rece) este, de asemenea, disponibil.
- Un protocol în care un detergent înlocuiește fenolul extrem de toxic în soluția de colorare cu fucsină.[6]
A se vedea, de asemenea,
Bibliografie
- "Microbiology with Diseases by Body System", Robert W. Bauman, 2009, Pearson Education, Inc.
- Morello, Josephine A., Paul A. Granato, Marion E. Wilson, and Verna Morton. Laboratory Manual and Workbook in Microbiology: Applications to Patient Car. 10th ed. Boston: McGraw-Hill Higher Education, 2006. Print.
Exemple online de protocoale
- Protocol pentru colorația Ziehl–Neelsen (format PDF).
Bibliografie
- ^ Morello, Josephine A., Paul A. Granato, Marion E. Wilson, and Verna Morton.
- ^ Romagnesi, H. (). Les Russules d'Europe et d'Afrique du Nord. Bordas. ISBN 0-934454-87-6.
- ^ Largent, D; D Johnson; R Watling (). How to identify fungi to genus III: microscopic features. Mad River Press. ISBN 0-916422-09-7.
- ^ „No Paragonimus in high-risk groups in Côte d'Ivoire, but considerable prevalence of helminths and intestinal protozoon infections”.
- ^ „Ziehl-Neelsen staining technique can diagnose paragonimiasis”.
- ^ Ellis, RC; LA Zabrowarny. (). „Safer staining method for acid fast bacilli” (PDF). Journal of Clinical Pathology. 46: 559–560. doi:10.1136/jcp.46.6.559. PMC 501296
. PMID 7687254. Mai multe valori specificate pentru |pmc=și|PMC=(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|pmid=și|PMID=(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|DOI=și|doi=(ajutor)
Linkuri externe
Categoria colorația Ziehl-Nielsen la Wikimedia Commons
