Câmpia Ierului (sit SCI)
Câmpia Ierului
| ||
  | ||
| Poziția |  Județul Bihor  Județul Satu Mare  România | |
|---|---|---|
| Cel mai apropiat oraș | Valea lui Mihai | |
| Coordonate | 47°27′29″N 22°15′02″E / 47.45806°N 22.25056°E[1] | |
| Suprafață | 21.283 ha | |
| Bioregiune | Panonică | |
| Înființare | 2007 | |
| Cod Natura 2000 | ROSCI0021 | |
Modifică date / text  | ||
Câmpia Ierului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriile județului Bihor și Satu Mare[2].
Localizare[modificare | modificare sursă]
Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale orașelor Valea lui Mihai și Săcuieni și pe cele ale comunelor Cherechiu, Curtuișeni, Diosig, Șimian, Sălacea și Tarcea) și în cea sud-vestică a județului Satu Mare, pe teritoriile comunelor Andrid, Căuaș, Pir, Pișcolț, Santău și Tiream[3]. Situl este străbătut de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei.
Descriere[modificare | modificare sursă]
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 21.283 hectare.
Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a Câmpiei Ierului (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest[5]. Acesta include rezervația naturală Complexul hidrografic Valea Rece[6].
Biodiversitate[modificare | modificare sursă]
Aria naturală dispune de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoeto-Nanojuncetea; Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion; Pajiști și mlaștini halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din Chenopodion rubri și Bidention; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. și Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba; ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Câmpiei Someșene[7].
La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, dintre care unele enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8], sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: vidra de râu (Lutra lutra)[9], popândău (Spermophilus citellus), țestoasa de baltă (Emys orbicularis)[10], năpârcă (Natrix natrix), șarpele de alun (Coronella austriaca), gușter (Lacerta viridis), broasca-de-pământ (Pelobates fuscus), broască-de-mlaștină (Rana arvalis), broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), broasca verde (Rana esculenta), broasca mare de lac (Rana ridibunda), broasca râioasă brună (Bufo bufo), tritonul cu creastă danubian (Triturus dobrogicus)[11], tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), triton cu creastă (Triturus cristatus)[12], ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[13], buhaiul de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina)[14].
_flower.jpg)
Ihtiofauna are în componență pești cu specii de: zvârlugă (Cobitis taenia), porcușor-de-nisip (Gobio albipinnatus), țipar (Misgurnus fossilis), boarța (Rhodeus sericeus amarus), țigănuș (Umbra krameri), caracudă (Carassius carassius), sau mântuș (Lota lota).
Arealul sitului găzduiește și trei specii rare de lepidoptere: Callimorpha quadripunctaria (fluturele-tigru), Hypodryas maturna, Lycaena dispar (fluturele-purpuriu) și Leptidea morsei (fluturele de muștar).
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice, printre care unele protejate la nivel european prin aceeași Directivă CE 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8]; astfel: pălămida (Cirsium brachycephalum), otrățelul bălților (Aldrovanda vesiculosa), pipiriguț (Eleocharis carniolica), forfecuța bălții (Stratiotes aloides), peștișoară (Salvinia natans) sau trifoiașul-de-baltă (Marsilea quadrifolia)[15].
Căi de acces[modificare | modificare sursă]
- Drumul național DN19 pe ruta Oradea - Biharia - Tămășeu - Roșiori - Ianca - Diosig - Săcuieni - Tarcea.
Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, case memoriale, castele, conace, situri arheologice); astfel:
- Biserica romano-catolică "Sf. Maria Imaculata" din Sălacea, construcție 1792, monument istoric.
- Biserica "Sf. Nicolae" din Dindești, construcție 1800, monument istoric.
- Biserica reformată din Pir, construcție secolul al XV-lea, monument istoric.
- Biserica ortodoxă "Schimbarea la față" din Vezendiu, construcție 1700, monument istoric.
- Biserica reformată din Pișcolt, construcție secolul al XV-lea, monument istoric.
- Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Hurezu Mare, construcție 1700, monument istoric.
- Casa natală poetul maghiar Ady Endre din satul omonim, construcție secolul al XIX-lea, monument istoric.
- Conac-Curia Komarony din Otomani, construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric.
- Conacul Frater (1895), Conacul Draveczky (1846) și Conacul Frater (1860) din Galoșpetreu, monumente istorice.
- Castelul Zichy din Diosig, construcție 1701, monument istoric.
- Situl arheologic de la Curtuișeni (așezări atribuite perioadelor: sec. IX - XII; Latène; Epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus, Cultura Wietenberg, Cultura Otomani; cultura Wietenberg).
- Așezare fortificată "Insula Cetății" din satul Diosig (Epoca bronzului).
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Două țări, un scop, succes comun - Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România, 2007-2013 - Complexul hidrografic de la Valea rece Arhivat în , la Wayback Machine., bhb-areas.com.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Eunis.eea.europa.eu - Natura 2000 - Câmpia Ierului (coordonate); accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Protectedplanet.net - Câmpia Ierului Site of Community Importance (Habitats Directive); accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008 Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Unibuc.ro - Câmpia Someșului; Așezare geografică; Relief; Climă; Elemente biogeografice; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Natura2000.mmediu.ro - Câmpia Ierului - Sit Natura 2000 Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Ordinul MMDD nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ a b Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 26 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Lutra lutra; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.ord - The IUCN Red List of Threatened Species - Emys orbicularis; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus dobrogicus; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus cristatus; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Iucnredlist.ord - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina bombina; accesat la 28 aprilie 2014
- ^ Eunis.eea.europa.eu Flora și fauna sitului Câmpia Ierului Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 28 aprilie 2014
.jpg)
