Cimișir
| Cimișir | |
|---|---|
| |
| Mature specimen | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| (neclasificat): | Angiospermae |
| (neclasificat): | Eudicotidae |
| Ordin: | Buxales |
| Familie: | Buxaceae |
| Gen: | Buxus |
| Specie: | B. sempervirens |
| Nume binomial | |
| Buxus sempervirens L. | |
Modifică text  |
|
Cimișirul (Buxus sempervirens L.) este o specie de plante din familia Buxaceae.
Răspândire[modificare | modificare sursă]
Originar din sudul și vestul Europei, cimișirul are o răspândire foarte largă. El mai poate fi întâlnit în nord-vestul Africii, sud-vestul Asiei, din sudul Angliei până în nordul Marocului, de-a lungul coastei de nord-est a Mării Mediterane, până în Turcia.
Buxus colchica, întâlnită în vestul Caucazului, precum și B. hyrcana cu un areal de răspândire din nordul Iranului până în vestul Caucazului, sunt două plante considerate sinonime cu Buxus sempervirens.[necesită citare]
Aspecte generale[modificare | modificare sursă]
Cimișirul se mai numește și bangiu, bănuleț, bucel, cimișeriu, celtaică, coacăze, drogonite, iedere, lemnul domnului, merișor turcesc, poapagan, puspan, pospang, simisir, sospain, verdeață.
Arbust toxic, înalt, până la 5-6 m este cultivat în grădini sau parcuri ca plantă ornamentală. Este foarte pretențios în ceea ce privește solul. Tulpina sa este formată dintr-un lemn foarte dens și omogen fiind foarte ramificată, iar coroana foarte densă. Frunzele sunt opuse, mici, pieloase, eliptice sau ovate. La vârfuri ele sunt optuze sau emarginate, pe fața superioară lucioase (verde-închis), iar pe cea dorsală mate (verzi-gălbui).
Compoziție chimică[modificare | modificare sursă]
Frunzele și mlădițele sunt bogate surse de alcaloizi cu structură sterolică și diosgenol. Unii din aclaloizi au proprietăți cardiotonice.
Indicații[modificare | modificare sursă]
Medicina populară(înlocuitor al chininei)[modificare | modificare sursă]
În medicina populară el este folosit pentru bolile de piele (eczeme pustuloase), gută, reumatism(artrite reumatoide, reumatism cronic), hiperuricemie, parazitoze intestinale, insuficiență hepato-biliară, veruci, seboree, plăgi infectate, icter.
Medicină actuală[modificare | modificare sursă]
În ziua de azi cimișirul este folosit sub forma de decoctului ca febrifug, în afecțiuni hepato-biliare, tulburări de coagulare, trombocitopenii, leucemie.
Cercetări recente[modificare | modificare sursă]
Recent s-a descoperit că cimișirul are puternică acțiune inhibatoare în dezvoltarea culturilor de celule canceroase (alcaloidul buxenină G!). Este benefic în cazurile de cancer cu diferite localizări, inclusiv în cele de cancer în faze avansate:
- cancerul de piele,
- cancerul de vezică urinară
- cancerul de colon.
Extractul etanolic brut de cașmir luptă împotriva virusului imunodeficienței umane HIV, ducând la o întârziere în progresia bolii.
Contraindicații[modificare | modificare sursă]
Ciclobuxina este un alcaloid toxic - 0,1 mg/kg este letal pentru corp.
Toate părțile otrăvitoare și pot să determine vărsături, diaree, congestie pulmonară, paralizia centrilor respiratri. Ciclobuxina împreună cu parabuxina au proprietăți antimalarice.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Muntean, Leon Sorin (2004). Tratat de planet medicinale cultivate și spontane. Cluj-Napoca: Editura Risoprint.
Pârvu, Constantin (1991). Universul plantelor. București: Editura Enciclopedica.