Vizualizare sursă pentru „Virus”

{{altesensuri}}
{{expert|biologie}}
{{Taxobox-wd}}
{{Portal|biologie}}
[[Fișier:A (H5N1) virion, a type of bird flu virus which is a subtype of avian influenza A.jpg|thumb|250px|Virusul [[gripă aviară|gripei aviare]], văzut la microscopul electronic]]

În [[biologie]], un '''virus''' este un agent patogen inframicrobian, invizibil la microscopul optic, care nu are capacitatea de autoreproducere, ci este multiplicat de celula parazitată. Virusurile provoacă diverse boli infecțioase numite viroze.<ref>[http://dexonline.ro/search.php?cuv=virus DEX online - Virus]</ref>

Virusurile reprezintă cea mai simplă formă de viață acelulară. Virusurile nu sunt considerate ființe vii, dar cu toate aceste dispun de material genetic, aflându-se la intersecția dintre viu și neviu. Spre deosebire de celelalte forme de viață, nu consuma hrană și nu produc energie.

Ca structură, virusul este o particulă submicroscopică, alcătuită dintr-o parte centrală numită [[genom]] viral, format din material genetic, care poate fi [[ADN]] sau [[ARN]], și o teacă sau înveliș protector de natură [[Proteină|proteică]], numită [[capsidă]]. Capsida și genomul viral alcătuiesc ''nucleocapsida''. La virusurile mai complexe mai apare un înveliș exterior de natură proteică numit [[pericapsidă]], peplos sau anvelopă virală. Din punct de vedere al prezenței învelișului pericapsidal, virusurile se împart în două categorii: nude și învelite în peplos. Particula virală completă a unui virus, aflata extracelular, capabilă să supraviețuiască sub formă cristalină și să infecteze [[Celulă (biologie)|celule]] vii se numește [[virion]].

== Istoric ==
* Existența unor microorganisme invizibile la [[microscop]] a fost intuită de [[Louis Pasteur|Pasteur]] după ce toate încercările de a pune în evidență agentul [[turbare|turbării]] au părut a fi zadarnice.
* După unii precursori geniali ([[Edward Jenner]], [[Louis Pasteur|Pasteur]]), progresele în domeniul [[virusologie|virologiei]] au rămas neînsemnate și până la începutul secolului al XX-lea, s-a vorbit în continuare de acele „ființe imaginare”, fără ca ele să fie cunoscute.
*Printre primii care au dovedit indirect, neavând la îndemână microscoapele actuale, a fost Martinus Beierink. Tatăl său care vindea tabac, a fost ruinat de boala numită ''mozaicul tutunului'', care se credea pe atunci că este boală produsă de bacterii. Beierink a filtrat prin porțelan un triturat din frunze bolnave de tutun. Cu microscoapele vremii el n-a reușit să observe agentul patogen. Însă el presupune, după ce cu filtratul obținut a reușit să infecteze plante sănătoase, că agentul infecțios trebuie să fie ceva mai mic ca bacteria.<ref>[Nathan Wolfe - Die Widerkehr der Seuchen (ediția martie 2012); Pagina 29]</ref>
* Cu ajutorul [[microscop|microscopului optic]] cu lumină ultravioletă ("[[ultramicroscop]]ul"), se pot distinge obiecte până la o finețe dimensională de 0,15 μm, la măriri de 6.000-7.000 ori. Cu toate acestea, virusurile (''inframicrobii''), nu se pot observa cu aceste microscoape. Observarea lor cere o mărire de ordinul 10.000-15.000 ori, ceea ce nu se poate obține cu microscopul optic, deoarece astfel de măriri necesită puteri separatoare de 0,2 μm.
* La sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a reușit detectarea lor printr-o metodă indirectă; după triturarea [[țesut]]urilor care le conțin, virusurile traversează filtrele și prin injectare transmit o anumită [[boală]], astfel că li s-a atribuit denumirea de ''virusuri filtrante''.
* Lucrările lui R. Degkwitz (1927) și T. Taniguchi (1935) au demonstrat că [[rujeolă|rujeola]] este cauzată de un virus. La fel și [[rubeolă|rubeola]]. Aceste două virusuri vor fi cultivate ulterior de Enders (1962).
* În 1935, W. M. Stanley izolează o „[[proteină]]” și demonstrează că inocularea acesteia unor plante provoacă boala numită mozaicul tutunului; de asemenea, arată că „proteina” păstrează această proprietate și după cristalizare; Bowden și Pirie îi confirmă descoperirile în 1937. Ulterior s-a văzut că de fapt era vorba de un acid nucleic cu un înveliș de natură proteică; în cazul virusurilor patogene pentru animale, aceste două componente pot, în anumite condiții, să se separe.
* În 1939, G. Kausche, E. Pfankuch și E. Ruska au început să studieze virusurile la [[microscop electronic|microscopul electronic]].
* În 1943, Goodpasture este inițiatorul infectării membranei alantoidiene a oului embrionat de pui ([[variolă|variola]] aviară, [[vaccină|vaccina]], [[herpes]]ul), care va fi dezvoltată de F. M. Burnet și colaboratorii săi, iar apoi de mulți alții (Levaditi, Myakawa, etc).
* După ce demonstrează că la baza reproducerii virusului mozaicului tutunului stă [[ARN]]-ul, Heinz Fraenkel-Conrat arată în 1955 împreună cu Robley Williams că un virus funcțional poate fi obținut din [[ARN]] purificat și o proteină, acestea două unindu-se spontan (proteina învelește materialul genetic), - deci aceasta este cea mai stabilă structură (cu energia cea mai mică) -, și este foarte probabil ca acesta să fie și mecanismul de formare a virusului în celula gazdă.
* În 1958, Stanley a stabilit că ceea ce credea a fi „proteina” virusului mozaicului tutunului are proprietățile moleculelor chimice dar dispune și de capacitatea de a se reproduce și de a se transforma.

== Proprietăți ==
* Din punct de vedere chimic virusurile sunt constituite din nucleoproteide. La un înalt grad de puritate ele pot cristaliza.
* La virusul herpesului [[capsidă|capsida]] este prevăzută cu prelungiri proteinice ([[capsomeri]]) care acoperă toată suprafața virionului.
* Deosebiri față de [[bacterie|bacterii]]:
** Virusurile au dimensiuni foarte mici (de la 8&nbsp;nm până la 500&nbsp;nm, astfel că pot traversa filtrele poroase ce rețin [[bacterie|bacteriile]]).
** Reproducerea virusurilor este posibilă numai în interiorul celulelor vii, în organisme sau în medii de cultură care conțin astfel de celule.
** Au rezistență mare la [[glicerină]] și la solvenții lipoidelor, față de care sunt sensibili majoritatea microbilor.
* Virusurile sunt agenți patogeni ai unor [[infecție|boli]] denumite generic ''viroze''.
* În general, virusurile dau imunitate, dar infecția poate fi determinată și de acizii nucleici extrași din virusuri; în acest caz nu se obține imunizare, datorită lipsei proteinei.
* Exemple: virusul variolei, virusul turbării, virusul encefalitei, HIV, virusul gripal, etc.
* Există și viroze ale plantelor, cel mai cunoscut agent fiind Virusul mozaicului tutunului.
* Alte viroze ale plantelor: mozaicul castraveților, viroza mozaicului porumbului, răsucirea frunzelor de cartof, bășicarea frunzelor de piersic.
* Viroze ale animalelor: febra aftoasă, turbarea, pesta porcină, aviară, ovină.
* Viroze ale oamenilor: turbarea, gripa, oreionul, varicela, variola, poliomielita.

== Clasificare ==
* Încrengătura Virophyta cuprinde numai ordinul Virales, împărțit în 3 subordine:
** Subordinul Phytophagineae (virusurile plantelor), cuprinzând ribovirusuri care produc fitoviroze.
** Subordinul Zoophagineae (virusurile animalelor), grupând dezoxivirusuri sau adenovirusuri care parazitează animalele și omul (virusul gripei, turbării, poliomelitei, variolei etc.)
** Subordinul Fhagineae (virusuri bacteriofage), grupează adenovirusuri parazite în celulele bacteriene, distruse prin liză.
* După gazda care îi primește, se împart în patru grupe:
** virusuri patogene pentru bacterii: bacteriofagi:
** virusuri patogene pentru vegetalele superioare: virusurile plantelor;
** virusuri patogene pentru nevertebrate: virusurile insectelor;
** virusuri patogene pentru vertebrate, cuprinzând cinci grupe:
*** virusuri al căror tropism este marcat pentru ectoderm (vaccin, variolă),
*** virusuri neurotrope pure (turbare),
*** virusuri endoteliomezodermice (limfogranulomatoză venerică la om),
*** virusuri septicemice (rujeolă, rubeolă),
*** virusuri proliferative (sarcomul lui Roux, leucoze și leucemii transmisibile).

* După proprietățile fizico-chimice:

* După tipul de acid nucleic pe care îl conțin ([[Clasificarea virușilor|clasificarea actuală uzuală]])
**Virusuri care conțin în genomul lor ARN sau [[ribovirus]]uri
**Virusuri care conțin în genomul lor ADN sau [[deoxiribovirus]]uri

== Vezi și ==
* [[Clasificarea virusurilor]]
* [[Clasificare Baltimore]]
* [[HIV]]
* [[Listă de virusuri]]
* [[Viroid]]
* [[Virusoid]]
* [[Virusologie]]
* [[Virusul herpes simplex]]

== Note ==
<references />

== Bibliografie ==
* Elvira Sînziana Ciufescu. Virusologie medicală. Editura Medicală Națională. 2003
* Costin Cernescu. Virusologie medicală. Editura Medicală. 2012
* Aurel Ivan. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile. Polirom 2002
* René Taton, ''Istoria generală a științei'', vol. IV, Editura științifică și enciclopedică, București, 1976, (pag. 285, 633-638, 838-840, 864, 879, 880-881, 885, 889);
* ''Dicționar enciclopedic român'', Editura Politică, București, 1966, (pag.867);
* Ion Enescu, ''Microbii'', Editura Ceres, 1988.

== Legături externe ==
{{commonscat|Viruses|Virus}}
{{species|Virus|Virus}}
* [http://www.srm.ro/ro/main.asp?Cronologie Date cronologice] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070321111942/http://www.srm.ro/ro/main.asp?Cronologie |date=2007-03-21 }}
* [http://www.google.com/search?q=cache:phvP2XXv-RUJ:ccvista.taiex.be/Fulcrum/CCVista/RO/31993L0088-RO.doc+DIRECTIVA+93/88&hl=ro&gl=ro&ct=clnk&cd=1&lr=lang_ro Virusuri (Directiva 93/88 din 12 octombrie 1993)]
* [http://www.descopera.ro/stiinta/9467402-virusurile-arma-terapeutica-a-viitorului Virusurile - arma terapeutică a viitorului], 3 aprilie 2012, Mihaela Stănescu, ''Descoperă''
* [http://www.descopera.ro/stiinta/8422993-surpriza-virusurile-ne-pot-fi-aliati Surpriză! Virusurile ne pot fi aliați], 2 iulie 2011, Mihaela Stănescu, ''Descoperă''

{{Natură}}
{{Taxonbar|from=Q808}}
{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Virusuri| ]]