Veronika de Desenice
| Veronika de Desenice | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1380  |
| Decedată | (45 de ani) Castelul Ojstrica(d), Tabor, Slovenia |
| Cauza decesului | criminal charge[*] (înec) |
| Căsătorită cu | Friedrich (II.) von Cilli und zu Ortenburg[*] |
| Limbi vorbite | limba croată[1] |
Modifică date / text  | |
Veronika de Desenice (n. 1380 – d. , Castelul Ojstrica(d), Tabor, Slovenia)[2] (în croată Veronika Desinićka; în slovenă Veronika Deseniška, Veronika z Desenic) a fost a doua soție a lui Frederic al II-lea, conte de Celje, după Elizabeta Frankopan. Veronika este celebră pentru povestea ei tragică de iubire pentru Frederick, care a fost o sursă de inspirație pentru numeroase creații literare.
Tatăl lui Frederick s-a opus căsătoriei dintre cei doi, prin urmare Veronika a fost urmărită penal. A fost primul proces de vrăjitorie care a avut loc în Slovenia. Cu toate că a fost achitată în fața instanței, a fost ucisă prin înec.[2]
Tinerețe[modificare | modificare sursă]
Se știu puține despre viața ei timpurie. Se crede că numele Deseniška derivă din satul Desinić din Croația, unde Frederick a avut proprietăți extinse și apare sub formele Dessnitz, Dessenitz, Desnicze, Teschnitz, Teschenitz și Dessewitz în diverse surse istorice.
Căsătoria și persecuția[modificare | modificare sursă]
Veronika a avut un statut inferior,[2] iar tatăl lui Frederick, contele Hermann al II-lea, s-a opus căsătoriei. Cronicile Conților de Celje sugerează că Hermann al II-lea și-a arestat fiul și, în timp ce l-a ținut prizonier, a început un proces împotriva Veronicăi care a fost acuzată de vrăjitorie. Ea a fost achitată de instanță.
Crimă[modificare | modificare sursă]
În ciuda deciziei curții, ea a fost închisă în Castelul Ojstrica de lângă Tabor și ucisă (se presupune că la ordinul lui Hermann al II-lea) - fiind înecată în 1425. A fost înmormântată la Braslovče și câțiva ani mai târziu Frederic a aranjat ca rămășițele ei să fie reîngropate la mănăstirea Cartusiană din Jurklošter și, în memoria ei, a făcut și o donație mănăstirii din Bistra.[2]
În cultură[modificare | modificare sursă]
Povestea tragică de dragoste a Veronicăi și a lui Frederick, care a marcat și începutul sfârșitului Casei de Celje, a fost o inspirație pentru numeroase creații literare.
Printre altele, ea a fost eroina povestirii din 1851 a Josipinei Turnograjska Nedolžnost in sila (Inocența și forța), a piesei de teatru a lui Josip Jurčič din 1880, Veronika Deseniška, a piesei de teatru a lui Oton Župančič(d) din 1924, Veronika Deseniška, a piesei de teatru a lui Bratko Kreft din 1932 Celjski Grofje (Conții de Celje), a operei lui Danilo Švara(d) din 1946, Veronika Deseniška, a piesei de teatru a lui Franček Rudolf(d) din 1968 Celjski grof na žrebcu (Contele de Celje pe un armăsar) și a piesei de teatru din 1974 Veronika precum și a romanului pentru copii Veronika Deseniška din 1996 al lui Dušan Čater(d).
Romanul istoric al scriitorului sloven Ivan Sivac, O floare sălbatică singuratică (Samotna divja roža, 2016), este de asemena inspirat de povestea de dragoste a Veronikei și a lui Friderik. Autorul însuși a cercetat fapte istorice legate de Veronika de Desenice.[3][4]
De asemenea, a inspirat lucrări în limbile croată, germană, cehă și italiană.
Premiul Veronika pentru poezie și Festivalul Veronika poartă numele Veronikăi din Desenice.[5][6][7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d Grafenauer, Bogo (). „Veronika Deseniška” [Veronika of Desenice]. În Vide Ogrin, Petra. Slovenski biografski leksikon (în Slovenian). ISBN 978-961-268-001-5.
- ^ admin. „Samotna divja roža” (în slovenă). Ivan Sivec. Accesat în .
- ^ „Ivan Sivec: Samotna divja roža”. www.biblos.si. Accesat în .
- ^ Veronika Award site
- ^ Veronika Award on Culture.si Ministry of Culture of the Republic of Slovenia site
- ^ „KDO BO LETOŠNJI VERONIKIN LAVREAT?” (în slovenă). rtvslo.si. Accesat în .
