Utilizator:Claudiu Gabriel8/Ioan Moga (istoric)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Note[modificare | modificare sursă]

Ioan Moga (n. 4 februarie 1902, Săliște, jud. Sibiu – d. 3 ianurie 1950) a fost istoric, cercetător științific, profesor și director al Institutului de Istorie Națională din Sibiu în 1943.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

BIOGRAFIE ȘI FAMILIE[modificare | modificare sursă]

Ioan Moga s-a născut la 4 februarie 1902 în Săliște, județul Sibiu, așezare care a produs numeroase figuri în viața științifică și publică românească. A fost unul dintre cei nouă copii ai lăcătușului Dumitru Moga și al Mariei Moga. Familia avea un venit slab și nicio altă proprietate, precum o casă și două grădini mici.[1]

STUDII[modificare | modificare sursă]

După ce a terminat studiile primare din satul natal, a continuat la liceul “Gheorghe Lazăr” absolvind în 1920. La 21-23 iunie 1920 Ioan Moga își susține bacalaureatul avându-l în comisie pe istoricul Ioan Lupaș, viitor profesor la facultatea din Cluj.[2]

Ioan Moga a studiat la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj, concentrându-se pe studiile istorice. Sub patronajul spiritual al acestor intelectuali și profesori celebri, în special al profesorului și mentorului său Ioan Lupaș, s-a desăvârșit formarea intelectuală a tânărului student. De la aceasta din urmă și-a însușit severitatea și precizia în adunarea și verificarea datelor istorice, respectul pentru adevăr, avântul și însuflețirea pentru studiul istorie.[3]

În timpul studenției sale, între 1920-1924, Ioan Moga a dovedit interes pentru cercetarea științifică, fiind pus accentul pe legăturile culturale dintre Transilvania și Moldova în secolul al XVII-lea.[4]

Și-a susținut lucrarea de licență în 28 octombrie 1294, obținând calificativul “cum laude”. Pentru meritele sale îi se oferă o bursă la școala Română din Roma, iar în timpul studiilor de la Roma trece cu succes de examenul de doctorat în istorie avându-l ca și coordonator științific pe Claudiu Isopescu. [5]

Paralel cu activitatea didactică, Ioan Moga își pregătește cu răbdare și cu pasiune teza de doctorat. Rod al unei îndelungate investigații în arhivele din străinătate, teza de doctorat Rivalitatea polono-austriacă și orientarea politică a Țărilor Române la sfârșitul sec. al XVII-lea susținută la 13 ianuarie 1934 îi conferă titlul de doctor în Filologie și Litere.[6]

VIAȚĂ ȘI ACTIVITATE[modificare | modificare sursă]

Ioan Moga a fost un expert în istoria Transilvaniei atât în perioada medievală, cât și în cea modernă. Studiile sale se remarcă prin importanța subiectelor discutate, abundența materialului care se bazează și prin interpretarea sa perspicace a faptelor.[7]

Între 1947 și 1949, Ioan Moga a fost directorul Teatrului Național din Cluj.

Istoricul și-a petrecut ultimii ani de viață într-un mediu marcat de influența crescândă a regimului comunist.[8]


OPERE[modificare | modificare sursă]

Rivalitatea polonă-austriacă și orientarea politică a Țărilor Române la sfârșitul secolului XVII, Cluj, 1933, 240 p.10 [9]

Păreri istorice ungurești privitoare la românii din Transilvania medievală, Sibiu, 1941, 34 p.11 [10]

La Transilvania nello spazio economico romeno, București, 1941, 69 p.12[11]

Les roumains de Transylvanie au Moyen Age, Sibiu, 1944, 150 p.13[12]

Cîteva considerațiuni privitoare la cercetarea istoriei Transilvaniei, Cluj, 1946, 28 p.14[13]

Voievodatul Maramureșului, în Anuarul Institutului de Istorie Națională (1945), p. 522-57615[14]


  1. ^ Agata Chifor, Ioan Moga istoric, editura Primus, pp.17
  2. ^ Agata Chifor, Ioan Moga istoric, editura Primus, pp.17,18.
  3. ^ Agata Chifor, Ioan Moga istoric, editura Primus, pp.18
  4. ^ Agata Chifor, Ioan Moga istoric, editura Primus, pp.20
  5. ^ Agata Chifor, Ioan Moga istoric, editura Primus, pp.20
  6. ^ Agata Chifor, Ioan Moga istoric, editura Primus, pp.23
  7. ^ Enciclopedia Istoriografiei Românești,editura științifică și enciclopedică, pp.223
  8. ^ Agata Chifor, Ioan Moga istoric, editura Primus, pp.26
  9. ^ Enciclopedia Istoriografiei Românești,editura științifică și enciclopedică, pp.223
  10. ^ Enciclopedia Istoriografiei Românești,editura științifică și enciclopedică, pp.223
  11. ^ Enciclopedia Istoriografiei Românești,editura științifică și enciclopedică, pp.224
  12. ^ Enciclopedia Istoriografiei Românești,editura științifică și enciclopedică, pp.224
  13. ^ Enciclopedia Istoriografiei Românești,editura științifică și enciclopedică, pp.224
  14. ^ Enciclopedia Istoriografiei Românești,editura științifică și enciclopedică, pp.224

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Istorici români

Cercetători științifici

Profesori universitari din Cluj