Roșioară de Pețea

Roșioară de Pețea
	Roșioara de Pețea (Scardinius racovitzai)
Stare de conservare
	; Critic (IUCN 2.3)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Subîncrengătură:	Vertebrata
Infraîncrengătură:	Gnathostomata
Supraclasă:	Osteichthyes
(neclasificat):	Pisces
Clasă:	Actinopterygii
Subclasă:	Neopterygii
Infraclasă:	Teleostei
Supraordin:	Ostariophysi
Ordin:	Cypriniformes
Suprafamilie:	Cyprinoidea
Familie:	Cyprinidae
Subfamilie:	Leuciscinae
Gen:	Scardinius
Specie:	S. racovitzai
Nume binomial
	Scardinius racovitzai;
Sinonime
	Scardinius erythrophthalmus racovitzai G. J. Müller, 1958
	Modifică text

Roșioara de Pețea sau roșioara termală, roșioara lui Racoviță (Scardinius racovitzai) este un pește dulcicol bentopelagic din apele termale cu o lungime de 8,5-9,3 cm din familia ciprinidelor, endemic apelor din România.

Habitat[modificare | modificare sursă]

Trăiește în apele termale cu o temperatură de 25-34°C, bogate în vegetație. Dacă este expus la temperaturi sub 20°C, moare. Este un pește gregar și formează cârduri mici compuse din zeci de exemplare.

Distribuția geografică[modificare | modificare sursă]

Este răspândită numai în nord-vestul României pe o suprafața mai mică de 1 km ² : în lacul Pețea - Băile 1 Mai (Rezervația Naturală de la Băile 1 Mai) și în aval de rezervație până la Rontău. Este o specie pe cale de dispariție, endemică apelor din România. A fost descoperită de G. Müller în 1958 în apele lacului termal 1 Mai (bazinul pârâului Pețea) din județul Bihor ^[1]^[2]. Denumire științifică Scardinius racovitzai a fost dată de Müller în onoarea marelui savant român Emil Racoviță.

Descrierea[modificare | modificare sursă]

Are corpul înalt, oval în secțiune transversală, comprimat lateral și fără gibozitate după ceafă. Capul cu un profil dorsal convex; lățimea capului egală cu 15-17% din lungimea standard a corpului, iar lungime capului echivalentă cu 28 - 31% din lungimea standard a corpului. Gura terminală, cu o deschidere a gurii semiorizontală. Dinții faringieni dispuși pe două rânduri. Între nări există un șanț. Lungimea peduncului caudal se cuprinde de 1,3-1,7 în înălțimea sa. Înotătoarea dorsală este împinsă mult îndărăt, marginea ei anterioară fiind în jumătatea posterioară a corpului și evident în urma inserției înotătoarelor ventrale. Înotătoarea caudală este bifurcată.

Colorația[modificare | modificare sursă]

Spatele este de culoare verde smarald mai mult sau mai puțin întunecat. Parțile laterale ale capului și laturile corpului sunt albe, cu un luciu argintiu strălucitor. Abdomenul alb, uneori cu tentă gălbuie la baza înotătoarelor. Irisul argintiu cu margini aurite. Înotătoarele sunt semitransparente. Înotătoarea dorsală cenușie. Înotătoarele perechi, înotătoarea anală și lobul inferior al înotătoarei caudale sunt gălbui, cu marginile exterioare de culoare roșie.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Se hrănește mai ales cu vegetația acvatică, alge și diatomee, dar și cu nevertebrate acvatice, larve și adulți de insecte acvatice și zooplancton.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Depune icre de la sfârșitul lunii februarie până la mijlocul lunii martie. Icrele sunt depuse pe plante acvatice de care se lipesc.

Importanța economică[modificare | modificare sursă]

Nu are valoarea economică. Prezintă un interes mare ca specie rară, endemică României, precum și pentru habitatul său unic din apele termale.

Note[modificare | modificare sursă]

^ Müller G. Scardinius racovitzai (Pisces Cyprinidae) o roșioară relictă nouă din termele de la Băile "1 Mai" (Reg. Oradea) (Comunicare Ses. Științ. Inst. Speol. mai, 1958)
^ Müller, G. (1958): Scardinius racovitzai - nova species – (Pisces, Cyprinidae), eine relikte Rotfeder aus West-Rumänien. Senckenbergiana biologica 39: 165–168.