Reconstrucție facială judiciară
Metoda științifică de reconstrucție facială este o tentativă de recreare a feței unui individ (a cărei identitate este adesea necunoscută) pornind de la resturile scheletului acestuia, combinând interpretarea artistică, criminalistica, antropologia, osteologia și anatomia. În domeniul antropologiei judiciare ea face parte evident din tehnicile cele mai subiective, fiind asfel dintre cele mai controversate. Ea nu a obținut destul de mari succese deși au continuat să se rafineze tehnicile de cercetare și metodologia
Alături de anchetele criminale, se operează reconstrucții faciale pentru resturile despre care se crede că au valoare istorică și pentru resturile preistorice.
Tipuri de identificare[modificare | modificare sursă]
Există două tipuri de identificare în antropologia medico-legală: circumstanțială și fără echivoc.[1]
- Identificarea circumstanțială este stabilită când o persoană corespunde profilului biologic dintr-un ansamblu de resturi scheletice. Acest tip de identificare nu poate nici dovedi nici verifica o identitate, întrucât mai mulți indivizi pot corespunde aceleiași descrieri biologice.
- Identificarea fără echivoc, unul dintre obiectivele științei medico-legale, este stabilită atunci când nu există decât un singur ansamblu de resturi izvorâte dintr-un schelet. Un asemenea tip de identificare cere ca corespondența acestor resturi să fie atestată prin dosare medicale sau dentare, prin răni sau patologii ante mortem caracteristice, printr-o analiză a ADN-ului, sau prin alte probe.[2].
Când există resturi neidentificate, o reconstrucție facială furnizează anchetatorilor și membrilor unei familii implicate în problemele criminale ultima posibilitate când toate celelalte tehnici de identificare au eșuat.[2] Aproximările faciale furnizează adesea ultimul declic care conduce la identificarea fără echivoc a acestor resturi.
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Wilkinson, Dr Caroline. Forensic Facial Reconstruction. Cambridge University Press, 2004
- Gerasimov, Michail M. The Face Finder. New York CRC Press, 1971
- Burns, Karen Ramey. Forensic Anthropology Training Manual. New Jersey: Prentice Hall, 1999.
- Helmer, Richard et al. "Assessment of the Reliability of Facial Reconstruction." Forensic Analysis of the Skull: Craniofacial Analysis, Reconstruction, and Identification. Ed. Mehmet Iscan and Richard Helmer. New York: Wiley-Liss, Inc. 1993. 229-243.
- Iscan, Mehmet Yasar. "Craniofacial Image Analysis and Reconstruction." Forensic Analysis of the Skull: Craniofacial Analysis, Reconstruction, and Identification. Ed. Mehmet Iscan and Richard Helmer. New York: Wiley-Liss, Inc. 1993. 1-7.
- Lebedinskaya, G.V., T.S. Balueva, and E.V. Veselovskaya. "Principles of Facial Reconstruction." Forensic Analysis of the Skull: Craniofacial Analysis, Reconstruction, and Identification. Ed. Mehmet Iscan and Richard Helmer. New York: Wiley-Liss, Inc. 1993. 183-198.
- Lundy, John K. "Physical Anthropology In Forensic Medicine." Anthropology Today, Vol. 2, No. 5. October 1986. 14-17.
- Rathbun, Ted. "Personal Identification: Facial Reproductions." Human Identification. Case Studies in Forensic Anthropology. Ed. Ted A. Rathbun and Jane E. Buikstra. Springfield, IL: Charles C Thomas Publisher, LTD, 1998. 347-355.
- Reichs, Kathleen and Emily Craig. "Facial Approximation: Procedures and Pitfalls." Forensic Osteology: Advances in the Identification of Human Remains 2nd Edition. Ed. Kathleen J. Reichs. Springfield, IL: Charles C Thomas Publisher, LTD, 1998. 491-511.
- Rhine, Stanley. "Facial Reproductions In Court." Human Identification. Case Studies in Forensic Anthropology. Ed. Ted A. Rathbun and Jane E. Buikstra. Springfield, IL: Charles C Thomas Publisher, LTD, 1998. 357-361.
- Steadman, Dawnie Wolfe. Hard Evidence: Case Studies in Forensic Anthropology. New Jersey: Prentice Hall, 2003.
- Taylor, Karen T. Forensic Art and Illustration. CRC Press, 2000
- Taylor, R. and Angel, C. "Facial Reconstruction and Approximation." Craniofacial Identification in Forensic Medicine. Britain: Arnold. 1998. 177-185.
