Poluare acustică

Poluarea acustică, denumită și poluare fonică sau poluare sonoră, este o componentă a poluării mediului, produsă de zgomote.

Zgomotul este definit ca un complex de sunete fără un caracter periodic, cu insurgență dezagreabilă aleatorie, care afectează starea psihologică și biologică a oamenilor și a altor organisme din natură. Caracteristicile fizice sau obiective ale zgomotului privesc tăria sau intensitatea sonoră, durata și frecvența. Intensitatea este caracterul cel mai important care depinde de trăsăturile sursei, de distanță și posibilitățile de transmitere sau multiplicare. Ea se măsoară în decibeli sau foni.

Fonul este unitatea de măsură fiziologică de percepție de către urechea umană a celei mai slabe excitații sonore. S-a admis că cifra 80 pe scara de decibeli, sau pe scara de foni, reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă. Expunerea excesivă la zgomot intens și pe perioade lungi de timp determină surditatea.

În studiile de poluare acustică, pentru determinarea aproape a oricărui tip de zgomot, în mod special pentru domeniile industrial, protecția mediului și zgomot aeroportuar, se utilizează sonometrele care măsoară nivelul de presiune acustică. Cu ajutorul său, prin măsurări repetate, se poate obține o hartă de zgomot a unei localități sau zone.

Surse de poluare acustică

În mediile industriale, o sursă importantă de poluare acustică o reprezintă țevile prin care circulă gazele, vaporii sau lichidele, acestea reprezentând adeseori un risc grav pentru sănătatea și siguranța muncitorilor.

Alte surse de poluare acustică în mediul industrial sunt:

- compresoare și turbocompresoare;

- ventilatoare și turbosuflante;

- instalații de ventilare;

- conducte prin care se vehiculează gaze cu viteze mari;

- pompe și electropompe;

- centrale termoelectrice;

- ventilatoare, generatoarele de energie electrică, compresoarele cu piston pentru furnizarea aerului comprimat, arzătoarele de la cazanele de abur;

- cuptoare industriale (sursa cea mai importantă de zgomot o constituie arzătoarele, ventilatoarele de tiraj forțat, supapele de reglare și suflantele).

În localități, sursele de poluare fonică sunt clasificate în:

• surse fixe, incluzând zonele rezidențiale, industriale, de construcții și demolare;
• surse mobile care sunt date de rețeaua de transport urban de suprafață, aeroporturi. La reuniunea de la Paris din anul 1990, s-a stabilit că transporturile rutiere constituie principala sursă de zgomot în societatea modernă, circa 80% din poluarea fonică a unui oraș fiind zgomotul emis de autovehicule.

Efectele nocive ale poluării acustice

Efectele poluării acustice asupra sănătății umane

Poluarea acustică afectează sănătatea umană prin diverse mecanisme. Expunerea prelungită la zgomote puternice poate duce la pierderea auzului, acufene și alte probleme auditive. Potrivit unui studiu publicat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), poluarea acustică produsă de trafic (autovehicule, trenuri și avioane) stă la originea unor boli, disfuncții și morți premature. Zgomotul constant poate declanșa reacții de stres cronic, afectând sănătatea mentală și fizică. Zgomotul produs de mijloacele de transport poate provoca diverse tulburări, de la insomnie la infarct, probleme de învățare și acufene (țiuituri în urechi) Potrivit studiului, zgomotul provocat de traficul rutier este „al doilea factor de mediu favorizant al îmbolnăvirilor”, după poluarea atmosferică.

Alte efecte negative ale zgomotului asupra omului constau în spasme stomacale, tresărirea și reținerea respirației, tensionarea musculaturii, dilatarea pupilelor sau chiar moartea, dacă această poluare acustică depășește pragul de 180 dbA. Expunerea la zgomote nocturne poate perturba somnul și poate induce inflamații și daune vasculare.

În anul 2015, se estima că aproximativ 10.000 de persoane mor anual, în întreaga lume, din cauza afecțiunilor asociate poluării sonore din marile orașe.

Efectele poluării acustice asupra mediului

Pe lângă impactul asupra oamenilor, poluarea acustică are efecte negative și asupra faunei sălbatice. Zgomotele puternice pot dezorienta animalele și pot perturba comportamentele naturale, cum ar fi hrănirea și reproducerea. Mamiferele marine, precum balenele și delfinii, sunt deosebit de vulnerabile la zgomotul produs de activitățile umane, cum ar fi navigația și forajele subacvatice. Zgomotul submarin intens poate cauza eșuarea balenelor și poate afecta capacitatea lor de a folosi ecolocația pentru a naviga și a găsi hrană.

Pe 24 septembrie 2002, nave ale NATO au efectuat un exercițiu între Insulele Canare și strâmtoarea Gibraltar. În aceeași zi, 14 balene cu cioc au eșuat pe plajele vecine. La autopsierea acestora s-au constat leziuni la nivelul urechii interne. Principalii vinovații au fost sonarele militare de joasă frecvență, utilizate pentru detectarea submarinelor. Din anii 1990, mai multe eșuări, în majoritate ale balenelor cu cioc, au fost corelate cu exerciții navale în cursul cărora au utilizat sonare de mare putere. Concluzia a fost clară: sunetele foarte puternice pot provoca moartea marilor cetacee.

S-a constatat că vrăbiile își ajustează cântecele când trăiesc în mediul urban, folosind note mai înalte față de cele din mediul rural, pentru că altfel cântecul lor s-ar pierde în zgomotul de joasă frecvență a vieții urbane. Ele își modifică repertoriul de-a lungul vieții, pentru a putea să facă față zgomotului produs de oameni.

Tehnologii și măsuri de reducere a poluării acustice

Pentru a combate poluarea acustică, au fost dezvoltate numeroase tehnologii și strategii. Barierele acustice sunt folosite pentru a reduce zgomotul produs de traficul rutier și feroviar, iar materialele fonoabsorbante sunt integrate în construcțiile clădirilor pentru a diminua propagarea zgomotului. În sectorul industrial, sunt implementate măsuri pentru izolarea fonică a echipamentelor zgomotoase și pentru monitorizarea continuă a nivelurilor de zgomot.

Multe țări au adoptat reglementări stricte privind nivelurile maxime de zgomot permise în mediile urbane și industriale. De exemplu, Uniunea Europeană a stabilit limite stricte pentru zgomotul produs de vehicule și a impus cerințe pentru crearea de hărți de zgomot în orașele mari. În Uniunea Europeană, limita actuală a zgomotului ce provine din traficul rutier este de 74 de decibeli pentru cele mai multe dintre automobile, dar Comisia Europeană intenționează să reducă această limită, în 2 etape, până la 68 de decibeli.