Parcul național Hortobágy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Parcul național Hortobágy - Puszta
Patrimoniul Mondial UNESCO
Hortobagy-ziehbrunnen.jpg
Cumpănă în parcul național Hortobágy
ȚaraFlag of Hungary.svg Ungaria Modificați la Wikidata
Unitate administrativăHajdú-Bihar, Ungaria Modificați la Wikidata
Criteriiobiectivul ilustrează un stadiu semnificativ în istoria oamenilor, așezare umană și utilizare a pământului tradiționale Modificați la Wikidata
Referință474
Anul1999 (Sesiunea 23)
Parcul național Hortobágy - Puszta se află în Ungaria
Parcul național Hortobágy - Puszta
Parcul național Hortobágy - Puszta
Parcul național Hortobágy - Puszta (Ungaria)
Poziția geografică
Coordonate47°35′40″N 21°09′24″E / 47.59458°N 21.15678°E47°35′40″N 21°09′24″E / 47.59458°N 21.15678°E Modificați la Wikidata
* Lista Patrimonului Mondial
** Regiunile după clasificarea UNESCO
Localizarea parcului național Hortobágy ca microregiune în cadrul Ungariei

Hortobágy (pronunțat în maghiară /ˈhortobaːɟ/) este un parc național cu suprafața de 800 km2, situat în estul Ungariei, cu o bogată moștenire folclorică și istorico-culturală. Ocupă o suprafață a Marii Câmpii Ungare (Alföld) și a fost desemnat drept parc național în 1973, fiind prima arie protejată de acest tip din Ungaria. A fost declarat loc din Patrimoniul Mondial în 1999.[1]

Hortobágy este cea mai mare arie protejată a Ungariei și cea mai mare pășune semi-naturală din Europa.[2]

Formare[modificare | modificare sursă]

Până nu demult, se considera că această stepă alcalină se formase din cauza tăierilor masive de pădure din Evul Mediu și a măsurilor de control al cursului râului Tisa, care ar fi rezultat în creșterea pH-ului până la valorile curente. Cu toate acestea, Hortobágy este mult mai vechi, iar procesul de alcalinizare a început acum circa zece mii de ani, când Tisa își croia albia prin Marea Câmpie Ungară, preluând multe cursuri de apă provenite din munții de la nord. A contribuit și activitatea animalelor rumegătoare în perioada glaciară cuaternară, apoi cea a animalelor domesticite.[3]

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Hortobágy este o stepă și câmpie ierboasă. Este populată de vaci Grey, oi Racka, bivoli indieni și cai supravegheați de păstori. Zona protejată oferă habitat pentru diferite specii, inclusiv 342 specii de păsări. Este un loc de cuibărit al vânturelului de seară, burhinidelor, dropiei și lacărului de pipirig, dar și loc de popas pentru o serie de specii migratoare: prundărașul de munte, cocorul, gârlița mică etc.[4]

Hortobágy este, de asemenea, un centru pentru creșterea bovinelor Taurus, rasă care reprezintă una din încercările de restabilire a speciei bour.[5][6]

Turism[modificare | modificare sursă]

Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale sitului este Podul cu nouă arcuri, amplasat la marginea localității Hortobágy, peste râul Hortobágy. Alte simboluri sunt cumpenele tradiționale, precum și mirajul care apare ocazional în arșița de pe șesul Puszta. O parte a parcului național este desemnată ca o așa-numită „rezervație a cerului întunecat”, în care este interzisă poluarea cu lumină.[7]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Hortobágy National Park - the Puszta”. UNESCO World Heritage Centre. UNESCO. Accesat în . 
  2. ^ „A Világörökség Bizottság 26. Ülése”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Hortobágy National Park, The Hungarian Puszta”. Nomination file for inscription of the Hortobágy National Park to the World Heritage List. Ministry for Environment and Regional Policy, Republic of Hungary. . pp. 4–5. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ „Flock size measures of migrating Lesser White-fronted Geese Anser erythropus” (PDF). Acta Zoologica Academiae Scientiarum Hungaricae. 58: 297–303. . 
  5. ^ da Margret Bunzel-Drüke: ″Projekt Taurus – En økologisk erstatning for uroksen.″ Arhivat în , la Wayback Machine. Tradus în daneză de Karsten Thomsen. Lohne: ABU 2004; Århus: Nepenthes, 2005. Accesat la 26 noiembrie 2013.
  6. ^ de Waltraut Zimmermann, Lydia Kolter, Istvan Sandor: Naturschutzprojekt Hortobágy – Jahresbericht 2003. Arhivat în , la Wayback Machine. Zeitschrift des Kölner Zoo 2004. Accesat la 26 noiembrie 2013.
  7. ^ „Hortobágy National Park (Hungary)”. darksky.org. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gorman, Gerard (1996): The Birds of Hungary. Helm (A&C Black) London, UK. ISBN 0-7136-4235-1.

Legături externe[modificare | modificare sursă]