Sari la conținut

Ordinul Premonstratens

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ordinul premonstratens)
Mănăstirea Prémontré în secolul al XVIII-lea

Ordinul Premonstratens (în latină Candidus et Canonicus Ordo Praemonstratensis) a fost întemeiat în anul 1120 de Norbert de Xanten împreună cu alți 13 însoțitori, în localitatea Prémontré de lângă Laon (Franța). Ordinul cuprinde canonici regulari, ce reprezintă o sinteză a vieții monahale și a celei canonice. Există și o ramură feminină a ordinului.

În Boemia (Cehia)

[modificare | modificare sursă]
Mănăstirea Allerheiligen, Oppenau

Pe teritoriul actual al României a existat o mănăstire premonstratensă la Sânmartin, Bihor. De această mănăstire au aparținut Băile Felix, denumite după canonicul Felix Helcher, care a amenajat primele băi.

Premonstratenzii au avut la Oradea un liceu, actualul Colegiul Național Mihai Eminescu.[1]

Biserica fostei mănăstiri premonstratense din Abram a devenit în contextul reformei protestante biserică parohială reformată. În prezent se află în stare de paragină, comunitatea reformată construindu-și o biserică nouă în Abram.

Mănăstirea premonstratensă din Brașov, atestată în anul 1234, a fost distrusă probabil la marea invazie tătară din 1241.[2] Mănăstirea premonstratensă din Sibiu a fost vizitată canonic în anii 1234-1235 de abatele Frederic din Hamborn, în prezent parte a orașului Duisburg. Mănăstirea din Sibiu a fost distrusă de asemenea în 1241.[3]

În perioada interbelică abatele Metoděj Jan Zavoral a vizitat de mai multe ori România, de care l-au legat relații de prietenie datând din anii Primului Război Mondial, când a ajutat un grup de soldați români răniți pe front.

Personalități

[modificare | modificare sursă]
  1. Șeful Inspectoratului Școlar, despre clădirea Colegiului Național Mihai Eminescu, bihon.ro, 13 ianuarie 2013.
  2. Adrian Andrei Rusu (ed.), Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 79.
  3. Adrian Andrei Rusu (ed.), Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 234.