Română: Portretul lui
Grigore Pleșoianu (n. 30 ianuarie, 1808,
Cerneți - d. 30 ianuarie 1857) a fost un
traducător și
profesor român. A fost fiul lui Paraschiv Pleșoianu, provenit dintr-o familie de boieri olteni, și al Elisabetei (n. Greceanu). A studiat la
Colegiul Sfântul Sava din
București unde i-a avut ca profesori pe
Gheorghe Lazăr și
Ion Heliade-Rădulescu. Grigore Pleșoianu împreună cu
Stanciu Căpățâneanu, a pus bazele Școlii Centrale din Craiova. A fost profesor al acestei școli în perioada 1826 - 1836, după care s-a stabilit la Cerneți unde a îndeplinit funcția de inginer hotarnic. A colaborat cu
Curierul Românesc și a avut o bogată activitate publicistică. A scris:
Abecedar greco-român (1825);
Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor după D. Fournier (1828);
Cele dintâi cunoștințe (1828) - închinată domnitorului
Alexandru Dimitrie Ghica;
Aneta și Luben după
Jean-François Marmontel (1829);
Limba franțuzească și ortografia ei (1830);
Gramatica franțezo - română (1830);
Frumoase dialoguri franțeze - române (1830);
Engalpion de aur sau
Deslușirea înțelesului icoanei lui Chevit Tebeanul (1833);
Abețedar franțezo - român (1833);
Calendarul pe anul 1834;
Copilul pierdut și Licuriciul - traducere din franceză după
Christoph von Schmid (1838);
Columb - traducere din franceză după Christoph von Schmid (1839);
Canarul - traducere din franceză după Christoph von Schmid (1840).
[1]