Fișier:Venus (Arheologie) 2014 19.01.2004 Tezaur D56800239E24410DA34F8698C4993B1B.jpg

română Venus nudă, stângaci reprezentată, cu umerii căzuți, sânii mici și rotunzi, spatele ușor cambrat cu o incizie mediană, abdomenul puțin proeminent, cu ombilicul și zona inghinală marcate, coapse destul de groase în raport cu restul corpului, a cărui greutate cade pe piciorul stâng, dreptul fiind ușor îndoit din genunchi. Pulpele sunt unite până aproape de genunchi. Labele picioarelor sunt sumar lucrate, foarte mici și oblice, de așa manieră că permit cu greu menținerea echilibrului. Ține brațul drept lipit de corp cu palma deschisă spre privitor, iar brațul stâng arcuit cu palma pe coapsă. În dreptul axilelor poartă câte o brățară plată cu incizii în brăduleț. Poartă, de asemenea, două coliere lungi, realizate din puncte incizate, care se observă pe umeri, se încrucișează între sâni, coboară la nivelul coapselor pentru ca să se încrucișeze încă o dată la mijlocul spatelui. La gât are un colier, tot din puncte incizate, de care este agățat un pandantiv (lunula), realizat prin două incizii curbe terminat cu un punct incizat jos, iar la punctul de întretăiere al colierelor se află un alt pandantiv romboidal, realizat și el din puncte incizate. Trăsăturile feței sunt departe de a fi frumoase. Ochii sunt oblici, migdalați, cu colțurile trase spre tâmple și cu un punct incizat care marchează pupila. Buzele sunt subțiri și lipite strâns, cu colțurile lăsate în jos. Coafura este însă sui generis și mai bine executată decât restul capului. Părul este pieptenat cu cărare la mijloc și în onduleuri mari acoperind urechile, ridicat, apoi, într-un coc pe creștet, făcut dintr-o coadă împletită încolăcită în jurul capului. O meșă împletită pornește de la ceafă și se prinde în cocul de pe creștet.

Venus

Sec. III p.Chr.

Fișă: Bâltâc, Adela; Neagu, Cătălina

Vezi mai jos