Descriere fișier

This figure shows two different proxies of solar activity during the last several hundred years. In red is shown the Group Sunspot Number (R_g) as reconstructed from historical observations by Hoyt and Schatten (1998a, 1998b) [1]. In blue is shown the beryllium-10 concentration (10⁴ atoms/(gram of ice)) as measured in an annually layered ice core from Dye-3, Greenland (Beer et al. 1994).

Both of these proxies are related to solar magnetic activity. Sunspots are darker, cooler regions of the sun's surface associated with high magnetic flux. Higher numbers of sunspots indicate a more active sun with stronger and more complicated magnetic fields. The dominant change in sunspots reflects the quasi-11 year solar magnetic cycle. The quiet period observed from 1645 to 1710 is known as the Maunder Minimum and is associated with a near zero abundance of sunspots.

Beryllium-10 is a cosmogenic isotope created in the atmosphere by galactic cosmic rays. Because the flux of such cosmic rays is affected by the intensity of the interplanetary magnetic field carried by the solar wind, the rate at which Beryllium-10 is created reflects changes in solar activity. A more active sun results in lower beryllium concentrations (note inverted scale on plot). Since the atmospheric residence time for beryllium is not more than a few years, it is also possible to resolve the solar magnetic cycle in beryllium concentrations. Beryllium measurements, such as these, are the best evidence that the solar magnetic cycle did not cease even during the period with no evident sunspots.

The dark curves are 30 year averages of the data.

Copyright

This image was produced by Robert A. Rohde from previously published data and is incorporated into the Global Warming Art project.

Image from Global Warming Art

This image is an original work created for Global Warming Art. Please refer to the image description page for more information.

Se permite copierea, distribuirea și/sau modificarea acestui document conform termenilor Documentației de licență liberă GNU, versiunea 1.2 sau orice altă versiune ulterioară publicată de Free Software Foundation, fără părți neschimbabile, texte de pe copertele principale și finale. O copie a acestei licențe este inclusă în secțiunea numită Documentația de licență liberă GNU.http://www.gnu.org/copyleft/fdl.htmlGFDLGNU Free Documentation Licensetruetrue

	Acest fișier a fost eliberat sub licența Creative Commons Atribuire și distribuire în condiții identice 3.0 Neadaptată.
	Sunteți liber: să partajați cu alții – aveți dreptul de a copia, distribui și transmite opera să adaptați – aveți dreptul de a adapta opera În următoarele condiții: atribuind – Trebuie să atribuiți opera corespunzător, introducând o legătură către licență și indicând dacă ați făcut schimbări. Puteți face asta prin orice metodă rezonabilă, dar nu într-un fel care ar sugera faptul că persoana ce a licențiat conținutul v-ar susține sau ar aproba folosirea de către dumneavoastră a operei sale. partajând în condiții identice – Dacă modificați, transformați sau creați pe baza acestei opere, trebuie să distribuiți opera rezultată doar sub aceeași licență sau sub o licență similară acesteia.
	Această licență a fost atașată fișierului ca parte a actualizării licențierilor GFDL.http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/CC BY-SA 3.0Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0truetrue

References

• Hoyt, D. V., and K. H. Schatten (1998a) Group sunspot numbers: A new solar activity reconstruction. Part 1. Solar Physics, 179, 189-219.
• Hoyt, D. V., and K. H. Schatten (1998b) Group sunspot numbers: A new solar activity reconstruction. Part 2. Solar Physics, 181, 491-512.
• J.Beer, St.Baumgartner, B.Dittrich-Hannen, J.Hauenstein, P.Kubik, Ch.Lukasczyk, W.Mende, R.Stellmacher and M.Suter (1994) Solar Variability Traced by Cosmogenic Isotopes in The Sun as a Variable Star: Solar and Stellar Irradiance Variations (eds. J.M. Pap, C. Fröhlich, H.S. Hudson and S.K. Solanki), Cambridge University Press, 291-300.