Fișier:Sfânta Ecaterina (Artă plastică) 2506 20.01.2003 Tezaur 35E5385A167244508561ED606483E2FA.jpg

română Reprezentând imaginea unei frumoase tinere femei, îmbracată în costum somptuos de curte, Sfânta Ecaterina reprezintă în fapt un veritabil portret de epocă, la care pictorul insistă pe materialitatea și decorul rochiei bogat ornamentate. Trimiterea la natura mistică a personajului, a martirajului său este făcută prin coroana cu spițe de pe creștetul Ecaterinei, ca și roata pe care-și sprijină sfânta mâna stângă. Tabloul a fost achiziționat ca operă a unui caravaggist napoletan, Ribera, (cu siguranță datorită puternicului efect de clar-obscur) și consemnat astfel în primele cataloage ale colecției (Â. K, 1844, 1893), pâna la Csaki, care îl încadrează în opera lui Domenico Zampieri zis Domenichino, personalitate de marcă a barocului italian, activ la Bologna și mai cu seamă la Roma. Atribuirea actuală, corectă, o datoram lui Roberto Longhi, care în 1964 îi scria lui Theodor lonescu ca tabloul de la Sibiu este categoric o operă de Antiveduto Gramatica și nu a vreunui artist napoletan. După opinia noastră, maniera redării Sfintei Ecaterina în chip de tânără aristocrată își are sorgintea în reprezentarea Sfintei Ecaterina a lui Caravaggio (colecția Lugano) de care artistul a fost influențat pentru o scurtă perioadă. Apreciem de asemenea că Sfânta Ecaterina de la Sibiu prezenta certe analogii tipologice cu Sfânta Cecilia din compoziția "Sfânta Cecilia cu doi îngeri muzicanți", aflată în Kunsthistorisches Museum din Viena, și cu "Madona cu Pruncul și sfinți", (Domul din Todi) atribuită lui Gramatica de cercetătorii H. Riedl - E. Schleier (în PANTHEON, I.1992). Laura Muti apreciază că tabloul de la Sibiu a fost executat la sfârșitul deceniului doi al lui Seicento și nu la sfârșitul deceniului trei cum a considerat G. Papi, un alt exeget al operei lui Gramatica (G. Papi, 1995, p. 103).

Sfânta Ecaterina

Sf. sec. XVI - încep. sec. XVII

Gramatica, Antiveduto
Fișă: Tudoran-Ciungan, Maria Olimpia

Vezi mai jos