Fișier:Plângerea lui Iisus (Artă decorativă) 2776 03.12.2004 Tezaur 06871B6F98E647479C35D89A1550F4A9.jpg

română Piesa face parte din seria epitafelor de la jumătatea secolului al XVIII-lea a căror iconografie înfățișează tema Plângerii în forma sa dezvoltată. Compoziția pune accentul pe drama pământească a lui Iisus. Acesta este reprezentat întins pe piatra roșie din Efes, plâns de Sfintele Femei în mijlocul cărora apare Maica Domnului încoronată. La căpătâiul lui Iisus stau Iosif din Arimateea și Ioan iar la picioare - Nicodim.

Liturghia îngerească se petrece în registrul superior în care, într-un decor cu nori stilizați simbolizând Cerul sunt înfățișați doi îngeri înveșmântați în diaconi, purtând făclii și care deplâng la rândul lor moartea lui Iisus

Din punct de vedere stilistic, prin dramatismul declamativ al personajelor, prin maniera de reprezentare a veșmintelor ale căror cute par a fi într-o mișcare continuă, Epitaful este un produs al barocului târziu care își pune pecetea pe broderiile din această epocă. Un chenar amplu înconjoară scena centrală. Caracterul decorativ al acestuia, specific întregului secol XVIII este dat de vrejul alcătuit din frunze de acant penate, flori stilizate de acant și lalea.

Plângerea lui Iisus

25 martie 1756

necunoscut

Vezi mai jos