Fișier:Plângerea Domnului (Artă decorativă) 2029 26.01.2015 Tezaur 121D7DE32A2C42E585491D86CA712AD1.jpg

română Ca tip iconografic, scena „Plângerii lui Isus” respectă structura compozițională frecvent întâlnită începând din sec. XV, în care Sf. Fecioară stă la căpătâiul Fiului și îi ține capul în poală, apropiindu-și obrazul de cel al lui Isus într-un gest de profundă durere. Alături de Maica Domnului se află două mironosițe iar lateral, adânc prosternați, cu mâinile încrucișate pe piept, Ioan Teologul, Nicodim și Iosif din Arimateia. În plan secundar, în spatele grupului, doi îngeri înaripați purtând ripide și alți doi, de dimensiuni mai reduse, sunt înfățișați în partea de jos a lespedei funerare, la picioarele Maicii Domnului. În centrul compoziției, pe bolta cerească, Sf. Duh luând forma unui porumbel este un element al tipologiei occidentale. Chenarul marginal de culoare albastră este decorat cu 28 de medalioane cu reprezentări-bust ale apostolilor, mitropoliților și Sf. Părinți, despărțite de niște benzi roșii terminate la capete cu mici frunze stilizate. Inscripție de danie în limba slavonă: „Din mila lui Dumnezeu, în timpul stăpânirii domnului, țarului, marelui cneaz Boris Feodorovici al întregii Rusii și singur stăpănitor, și în timpul binecredincioase țarine, marii cneaghine Maria Grigorievna, și în timpul copiilor lor de bun neam, a țareviciului Feodor Borisovici și a țarinei Xenia Borisovna, au dat acest aer în mănăstirea Tihvin, a domnului, țarului, și marelui cneaz Boris Feodorovici al întregii Rusii, Hariton așa numit namestnic al treilea de postelnicei din Moscova și cu Toma Osifovici Brezobrazov, pentru sufletul său și al soției sale Ecaterina Petrovna, anul 7109”.

Plângerea Domnului

Fișă: Slăvuică, Oana

Vezi mai jos