Fișier:Pandantiv (Arheologie) 2106 06.03.2012 Tezaur 591767D944934C1280799AA92DCB3783.jpg

română Pandantiv din aur alcătuit din trei elemente: anou de prindere, înalt și canelat, fixat printr-un tub cu știft de aur, pe o fundă cu terminațiile tăiate în două colțuri. Funda este ornamentată pe margine cu un șir de impresiuni punctiforme, iar pe revers are marginea îndoită spre interior. La mijlocul ei a fost sudată o bandă elipsoidală de aur (unită în partea inferioară cu un nit, vizibil pe spate) prin care se petrece cel de al treilea element, respectiv un pandantiv oval. Banda elipsodală este decorată pe avers, cu 10 diamante, prinse într-o bară de argint cu marginea zimțată, fiecare diamant fiind fixat cu câte patru granule perlate de argint. Pe spate, banda elipsoidală are două nituri, ce susțin registrul cu diamante. Cel de al treilea element îl reprezintă un pandantiv oval, mobil, alcătuit dintr-o bară, circulară în secțiune, pe care s-a fixat cu patru nituri, o altă ramă de aur, la fel ovală, pe care s-au prins, în casete rombice din argint, cu colțuri evazate, 24 de perle naturale. În spațiul rămas liber se află piesa de rezistență a pandantivului, un topaz uriaș de 75 karate fațetat, și protejat pe revers cu un geam. Bijuteria avea o dublă funcționalitate, pandantiv și broșă (egretă), pe spatele fundei se mai păstrează elemente din sistemul de închidere, patru tubulețe și un cârlig de fixare a acului (ultimul lipsă). Piesa are o marcă de atelier (?), litera A într-un cartuș dreptunghiular, plasat pe cantul registrului cu diamante și o marcă de carataj, capul de bour, aplicată pe anoul de prindere. Pandantivul a fost executat probabil într-un atelier de orfevrărie din Europa occidentală, la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.

Institutul Național al Patrimoniului - Cimec

sf. sec. XIX - înc. sec. XX

Fișă: Dumitriu, Luminița

Vezi mai jos