Fișier:Lulea (Etnografie) 2065 16.02.2006 Tezaur 4F6043AD753242E8B44CAE6EB31A2A80.jpg

română Inventarul indică faptul că luleaua a aparținut unui “preot" – kudschur (conform unor materiale bibliografice în domeniu, este vorba de un vrăjitor, aducător de ploaie (rain maker). Piesă în forma unui corp de femeie, în poziție rigidă, sculptată în lemn negru și greu. Capul este mare comparativ cu proporțiile întregului corp. Urechile destul de mari, cu un șir de perforații pe helix. Ochii sunt foarte apropiați, nasul este vizibil, iar gura este destul de largă și în formă de fantă, cu buza inferioară găurită. Colțurile gurii prezintă, de asemenea, fiecare, câte o gaură. Pieptul este mic, marcat prin două protuberanțe de formă conică, având dimensiunea și forma relativ similare cu proeminența care evidențiază ombilicul. Brațele atârnă drepte, în jos, ușor îndepărtate de corp, lungimea lor oprindu-se deasupra nivelului șoldurilor; palmele sunt orientate spre exterior, cu degetele înfățișate prin încrestături: cinci încrestături la mâna dreaptă, patru, la stânga. Pelvisul este ușor marcat, iar partea genitală este figurată printr-o fantă. Picioarele scurte, destul de groase, cu genunchii abia sugerați, sunt drepte, ușor depărtate și labele picioarelor nefinisate prin detalii. În spate, la ceafă, o perforație scurtă, în formă de tub, are rol de muștiuc, capul statuetei fiind și capul pipei. De-a lungul spatelui, o nervură concavă marchează șira spinării, ajungând până la șale.

lulea

2/2 sec. XIX

Fișă: Bozan, Maria

Vezi mai jos