Fișier:Guillaume DeIisle, Ungaria, Paris, 1703 (ed. Johannes Covens și Cornelis Mortier, Amsterdam, c. 1740). (Istorie) 2318 14.05.2015 Fond AFF6FC86F10B4BE697DBCD98FB55C021.jpg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mărește rezoluția imaginii(4.273 × 3.543 pixeli, mărime fișier: 9,21 MB, tip MIME: image/jpeg)

Descriere fișier[modificare | modificare sursă]

Descriere

română Hartă a Ungariei și a țărilor din jurul său, "care i-au fost altădată supuse". Această hartă este creația lui Guillaume Delisle, mare personalitate a cartografiei franceze, prim-geograf la curtea lui Ludovic XV. Delisle elaborează harta la începutul sec. al XVIII-lea, aceasta fiind tipărită pentru prima oară la Paris, în anul 1703, cu titlul Carte de la Hongrie et des Pays qui en dependoient autrefois (Szántai 1, 142, Delisle 1a) și ulterior inclusă în al său Atlas de Géographie. Începând cu 1708, o nouă versiune a hărții (Szántai 1, 145, Delisle 2), realizată cu o altă placă, ușor modificată în special în ceea ce privește cursul Tisei și Delta Dunării (Szántai 2004, 75-80), o dublează pe cea existentă pe piață deja din 1703. Harta prezentată aici, o reeditare făcută către mijlocul secolului al XVIII-lea în atelierul tipografic din Amsterdam al asociaților Covens și Mortier, reprezintă un exemplar al primei variante de placă, Delisle 1, cu modificări totuși, atât în aspectul general al cartușului, cât și în privința textului acestuia (Le Royaume de Hongrie, față de Carte de la Hongrie - titlul original din 1703). La baza acestei hărți, după cum însuși Delisle mărturisește în textul cartușului, au stat în primul rând observațiile contelui Luigi Ferdinando Marsigli, ofițer de geniu în armata imperială habsburgică, dar personalitate complexă a secolului luminilor, "soldier and virtuoso" (Stoye, 134-138, 152-154), care a străbătut pe teren întreaga zonă dunăreană reprezentată și a executat el însuși numeroase hărți zonale. Prin pasiunea lui Marsigli pentru antichitățile romane se explică prezența pe harta lui Delisle a numeroaselor puncte de interes arheologic, situri de epocă romană, fortificații, castre, poduri, drumuri antice notate cu atâta acribie. Atlasul lui Delisle a fost reeditat postum, între 1730 și 1774, cu titlul de Atlas Nouveau, în tipografia casei editoriale Covens & Mortier din Amsterdam, numărul de hărți, printre care și cea de față, variind de la 53 la 61, în funcție de ediție (Bagrow, 185; Moreland / Bannister, 122). După moartea lui Delisle, plăcile acestuia au fost moștenite de ginerele său, Philippe Buache, iar mai târziu, de la acesta au trecut la J. A. Dezauche - ambii le-au folosit din plin, tipărind hărți și compilând atlase (Bagrow, 185), astfel încât edițiile multiple ale hărții de față pot fi urmărite în timp până în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea (de exemplu, ediția Dezauche din 1780 - Ciortan / Radu / Penda, 92-93).

75

Sursa

[http://clasate.cimec.ro/Detaliu.asp?k=AFF6FC86F10B4BE697DBCD98FB55C021 Guillaume DeIisle, Ungaria, Paris, 1703 (ed. Johannes Covens și Cornelis Mortier, Amsterdam, c. 1740).]

Data

1740

Autor

Guillaume DeIisle
Fișă: Burlușanu Mioara

Permisiune

Vezi mai jos

Licențiere[modificare | modificare sursă]

Creative Commons License
Această imagine este oferită sub licența
Creative Commons Atribuire - Partajare-în-condiții-identice 4.0 Internațional (CC-BY-SA-4.0).
Creative Commons AttributionCreative Commons ShareAlike

Istoricul fișierului

Apăsați pe Data și ora pentru a vedea versiunea trimisă atunci.

Data și oraMiniaturăDimensiuniUtilizatorComentariu
actuală12 octombrie 2021 20:35Miniatură pentru versiunea din 12 octombrie 2021 20:354.273x3.543 (9,21 MB)Strainubot (discuție | contribuții)Imagine Cimec nouă

Informații