Fișier:Galantar (Artă plastică) 2506 20.01.2003 Tezaur E25ABD228F054D7492C97FD3D33F2547.jpg

română Natură statică de tip "enciclopedist", bogată și diversă, asemănătoare în multe privințe cu alte tablouri aparținând acestui pictor și aflate la Belin, Rychnov (Cehia), la Potsdam (Sanssouci), sau Hamburg (Kunsthalle), (cf. Harald Marx) în care sunt etalate obiecte de artă, vase și statuete, bijuterii și arme, casete, pocale și chiar scoici, melci și un fragment de coral roșu. Dezordinea e numai aparentă, fiindcă pictorul creează multe simetrii, atât prin obiecte similare (cele două pistoale din stânga și dreapta, cele două șiraguri de mărgele, cele două medalioane de lângă vasul sculptat din centru), dar și prin cromatica și eclerajul obiectelor din cele trei "coloane" de rafturi. Stelajul însuși are rol de "armătură" compozițională solidă și ordonatoare, apoi dominanta de brun a lemnului său, contribuie mult la sublinierea fiecărui detaliu prin ecranare, ca și la crearea unei atmosfere familiare, în care această "colecție" de obiecte insolite, capătă o inefabilă poezie. În același timp, pictorul are în vedere și latura simbolică a elementelor ce compun natura moartă: craniul (ca referire la "vanitas"), armele (sugerând efemeritatea gloriei militare), ceasurile (care amintesc scurgerea inexorabilă a timpului), bijuteriile (ca metafore ale fragilității și trecerii a tot ce e frumos, dar și a bogăției). Făcând parte din Colecția Brukenthal, lucrarea apare în catalogul manuscris (Ä. K.) al acesteia (întocmit pe la 1800), ca operă a lui Wilhelm Kalf, cataloagele de la 1844 și 1893 păstrând această atribuire. Theodor Frimmel este cel care în 1894 atribuie tabloul lui Hinz, apoi cataloagele lui M. Csaki din 1901 și 1909 consemnează aceeași paternitate, rămasă neschimbată.

Galantar

Sec. XVII

Hinz, Georg
Fișă: Tudoran-Ciungan, Maria Olimpia

Vezi mai jos