Fișier:Atalanta și Hippomenes (Artă plastică) 2506 20.01.2003 Tezaur 9D8909B05DB241ACB135D01F2B162F7E.jpg

română Pictat probabil în deceniul șase al secolului al XVII-Iea, după plecarea lui Schönfeld din Italia și revenirea în Germania, acest tablou vădește influența stilului lui Poussin prin viziunea poetică de ansamblu, dar unele efecte de redare a peisajului amintesc de maniera lui Salvator Rosa. Perspectiva diagonală, ca și numărul mare de personaje, reliefează caracterul baroc al compoziției. Scena, inspirată din Metamorfozele lui Ovidiu (X, 560-707) ilustrează momentul culminant al legendei, anume întrecerea dintre Hippomenes și Atalanta, pe aceasta aplecându-se să culeagă merele de aur aruncate de el în timpul alergării, fapt ce îl va duce pe tânăr la câștigarea concursului. Deseori abordată de pictorii italieni tema e tratată de Schönfeld în manieră eclectică, astfel încât el nu ezită să preia fragmente de scene și gesturi ale protagoniștilor, din două tablouri ale lui Guido Reni ("Hipomenes și Atalanta", Capodimonte, și "Nessus și Dejanira", Louvre), apoi dintr-o gravură de Johann Wilhelm Baur și chiar din fresca lui Rafael "Alungarea lui Heliodor", din stanzzele Vaticanului. Până și statuile ce se aliniază sub umbra copacilor sunt o ilustrare a amintirilor pictorului, de la Villa d'Este din Tivoli (cf. Herbert Pée). Tratarea elegant și dinamică a lui Schönfeld conferă însă scenei mult farmec, prin colorit, prin fluența mișcărilor și detaliile bine pictate. Construcția compozițională are în vedere rafinate efecte baroce, căci diagonala pe care se desfașoară șirul de statui și personaje din dreapta deschide o falsă perspectivă diagonală spre fundal și împinge mai mult grupul de personaje în avanscenă. Se creeaza astfel în jurul protagoniștilor un spațiu aproape oval, impunând atenției grupul alergătorilor și cele câteva siluete umane din apropierea lor. Creanga groasă a copacului din stânga și cele ale copacilor din dreapta, par a iniția forma unui "arc de triumf" (a cărui formă semicirculară se întregește mental ieșind în afara cadrului lucrării), deasupra celor doi concurenți ce par să se apropie de finalul întrecerii. Gesturile largi, ușor exagerate ale lui Hippomenes și Atalantei, ca și veșmintele lor cu eșarfe ce flutură, au ca scop sublinierea mișcării. Cromatica axată pe armonizări de contraste, albastru (Hippomenes), roșu-roz (Atalanta), reliefează de asemenea pe cei doi concurenți și parțial merele de aur date de Venus lui Hippomenes și care sunt cheia succesului acestuia. Pentru a sublinia "cinetica" personajelor, peisajul de margine de pădure, constituie prin monumentalitatea sa, elementul static al tabloului, scena având astfel un perfect echilibru. Dacă viziunea poetică a lucrării și cerul cu efectele sale de lumină, amintesc de Poussin, fragmentul de peisaj de pădure, vădește asimilarea efectelor monumental-misterioase ale lui Salvator Rosa. Tabloul nu a făcut parte din colecția baronului Brukenthal, fiind achiziționat înainte de 1844, anul editării primului catalog în care apare menționat ca lucrare a lui Schönfeld. Aceeași atribuire apare în catalogul din 1893, iar Frimmel (1894) îi confirmă paternitatea, ea ramânând neschimbată și în cataloagele lui M. Csaki din 1901 și 1909. Lexiconul Thieme-Becker (vol. XXX) pomenește lucrarea ca operă a lui Schönfeld aflată la Muzeul Brukenthal, ea fiind înscrisă în cadrul acestei teme, în Barockthemen (1956). Cu titlul: "Întrecerea lui Hippomenes și Atalanta", Herbert Pée comentează pe larg tabloul în catalogul din 1967, fiind și primul ce descifrează semnătura păstrată fragmentar. Semnat dreapta jos (un rest de semnatură): J.h.Sch.

Atalanta și Hippomenes

Sec. XVII

Schonfeld, Heinrich Johann
Fișă: Tudoran-Ciungan, Maria Olimpia

Vezi mai jos