Ferdinando de' Medici, Mare Prinț de Toscana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinando de' Medici
Niccolò Cassani, Gran Principe Ferdinando (1687, vasari corridor Uffizi).jpg
Date personale
Născut 9 august 1663(1663-08-09)
Palatul Pitti, Florența, Toscana
Decedat (50 de ani)
Palatul Pitti, Florența, Toscana
Înmormântat Basilica of San Lorenzo[*] Modificați la Wikidata
Părinți Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana
Marguerite Louise d'Orléans Modificați la Wikidata
Frați și surori Gian Gastone de' Medici, Mare Duce de Toscana
Anna Maria Luisa de' Medici Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Violante Beatrice de Bavaria
Religie catolicism Modificați la Wikidata
Ocupație compozitor Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Medici
Mare Prinț de Toscana
Domnie 23 mai 1670 - 31 octombrie 1713

Ferdinando al lea de' Medici (9 august 166331 octombrie 1713) a fost fiul cel mare al lui Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Margueritei Louise d'Orléans. Ferdinando a devenit moștenitor al Marelui Ducat de Toscana și a deținut titlul de Mare Prinț de Toscana de la ascensiunea tatălui său în 1670 până la moartea sa în 1713.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Coat of arms of the Grand Duke of Tuscany.png

Astăzi este amintit în special ca patron al muzicii. Excelent muzician el însuși (uneori numit "Orfeul prinților") a strâns muzicienii cei mai buni la Florența, care a devenit cel mai important centru muzical al acelor timpuri.[1] Prin susținerea lui Bartolomeo Cristofori, Ferdinando a făcut posibilă inventarea pianului în 1700.

În 1689 Ferdinando s-a căsătorit cu Violante de Bavaria, fiica cea mică a lui Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și a Prințesa Henriette Adelaide de Savoia. Deși și ei îi plăcea muzica și îl iubea, sentimentul nu a fost reciproc iar mariajul a fost nefericit.

În 1696 Ferdinando s-a dus să se relaxeze la Veneția unde s-a îndrăgostit de o cântăreață numită Victoria Tarquini și denumită La Bambagia.[2] Se presupune că, în timpul Carnavalului de la Veneția, Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis. Victoria Tarquini, soția concertmaestrului Jean-Baptiste Farinel a devenit amanta lui Ferdinando. (Victoria era fiica prezumtivă a lui Robert Cambert și a avut o aventură cu Handel.[3])

Ferdinando a murit în 1713, fără să aibă moștenitori. Tatăl său a mai domnit 10 ani după decesul lui și a fost succedat de fratele mai mic a lui Ferdinando, Gian Gastone, care de asemenea nu a avut moștenitori. După moartea lui Gian Gastone în 1737, marile puteri ale Europei au reatribuit Marele Ducat lui Francisc I, soțul Mariei Tereza a Austriei, punând astfel capăt independenței statului toscan.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.quadroframe.com/html/albums/fr9829_en.html#contents
  2. ^ Acton, H. (1958) The last Medici, p. 210.
  3. ^ Harris, E.T. (2001) Handel as Orpheus: voice and desire in the chamber cantatas, p. 180.