Sari la conținut

Eleni Boukoura-Altamoura

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eleni Boukoura-Altamoura

Autoportret al Elenei Boukoura-Altamoura
Date personale
Nume la naștereEleni Boukoura
Născută1821[1][2] Modificați la Wikidata
Spetses⁠(d), Administrația descentralizată a Atticii⁠(d), Grecia Modificați la Wikidata
Decedată (79 de ani) Modificați la Wikidata
Spetses⁠(d), Administrația descentralizată a Atticii⁠(d), Grecia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăPrimul Cimitir din Atena[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorită cuFrancesco Saverio Altamura (–) Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CopiiIoannis Altamoùras[*][[Ioannis Altamoùras (pictor grec)|​]]
Alessandro Altamura[*][[Alessandro Altamura (Italian painter (1855—1918))|​]]
Sofia Altamura[*][[Sofia Altamura (Daughter of Eleni Boukoura-Altamura)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Grecia Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă modernă Modificați la Wikidata
Activitate
Mișcare artisticăneoclasicism, romantism
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eleni Boukoura-Altamoura (în greacă Ελένη Μπούκουρα-Αλταμούρα; n. 1821, Spetses⁠(d), Administrația descentralizată a Atticii⁠(d), Grecia – d. , Spetses⁠(d), Administrația descentralizată a Atticii⁠(d), Grecia), cunoscută și sub numele de Eleni Boukouras sau Helen Boukoura, a fost o pictoriță greacă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este considerată a fi prima mare pictoriță a Greciei.[3][4][5]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Eleni Boukoura făcea parte din subgrupul etnic arvanit.[6] S-a născut pe insula Spetses⁠(d) în 1821. În acel an a început Războiul de Eliberare al Greciei, iar Spetses, împreună cu insulele Hydra și Psara, a devenit una dintre cele trei bastioane ale flotei revoluționare grecești. Tatăl ei, Yannis Boukouras, era un aristocrat bogat pasionat de artă, care a participat la războiul de eliberare, iar după restaurarea statului grec a deschis unul dintre primele teatre de la Atena. Eleni a avut o înclinație pentru pictură încă de la o vârstă fragedă. Recunoscându-i talentul, tatăl ei l-a angajat pe artistul italian Raffaello Ceccoli ca profesor particular pentru fiica sa. Ea a vrut să-și continue studiile, iar în anul 1848, la vârsta de 27 de ani, a plecat la Napoli cu o scrisoare de recomandare de la Ceccoli pentru a fi primită la cursuri de un maestru italian. A urmat studii de artă la Napoli și Florența și, deoarece femeile nu aveau voie să studieze în academiile italiene, a fost nevoită să se îmbrace în haine bărbătești pentru a nu fi alungată de la cursuri.[3][7][8][9]

În timp ce studia în Italia, Eleni Boukoura a început o relație cu pictorul italian Francesco Saverio Altamura (1822–1897), cu care a avut trei copii: o fiică (Sofia) și doi fii (Ioannis⁠(d) și Alessandro). Ea s-a convertit mai târziu la catolicism și s-a căsătorit cu Altamura pentru a-și legitima relația, dar soțul ei a părăsit-o în 1857 pentru a trăi cu noua lui amantă, pictorița britanică Jane Benham Hay. Eleni Altamoura s-a întors în Grecia, împreună cu doi dintre copiii ei (cu excepția fiului ei cel mic, Alessandro, care a rămas în custodia soțului ei), și s-a stabilit la Atena, unde și-a câștigat existența pictând și predând lecții de pictură fetelor din înalta societate. În anul 1872, după îmbolnăvirea fiicei ei, Sofia, de tuberculoză, Eleni s-a mutat împreună cu ea în casa părintească de pe insula Spetses, pentru a-i oferi condiții de viață mai sănătoase. Sofia a murit însă de pe urma acestei boli înainte de sfârșitul anului, la vârsta de 18 ani, iar mai apoi Eleni Altamoura s-a întors la Atena. În 1876, fiul ei, Ioannis⁠(d), el însuși un renumit pictor de peisaje marine, și-a încheiat studiile artistice la Copenhaga și s-a întors să locuiască cu mama sa la Atena. La fel ca și sora lui, Ioannis s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a murit în mai 1878. Moartea celor doi copii i-a provocat o cădere de nervi și a dus-o la nebunie. După moartea lui Ioannis, Eleni Altamoura a ars o mare parte a propriilor sale lucrări și unele dintre picturile fiului ei și s-a retras din societate.[8]

S-a întors la un moment dat pe insula Spetses, unde a murit uitată de aproape toată lumea în anul 1900.[3][7][9] A fost înmormântată în Cimitirul „Sfânta Ana” din Spetses. Rămășițele ei pământești, împreună cu cele ale Sofiei și ale lui Ioannis, au fost reîngropate de urmașii lor în Primul Cimitir din Atena, lângă mormintele altor membri ai familiei Boukouras-Altamouras.[10]

Moștenire

[modificare | modificare sursă]

Eleni Boukoura este considerată una dintre primele mari artiste din Grecia modernă.[3] Viața ei tragică a făcut obiectul romanului Eleni sau nimeni al scriitoarei grece Rhea Galanaki⁠(d), care a fost ulterior adaptat într-o piesă de teatru,[5] precum și al trilogiei teatrale Fulger în pădure – Spațiu deschis – Eleni Altamoura a dramaturgului grec Kostas Asimakopoulos.[11] Piesa lui Asimakopoulos a stat la baza filmului Iubire elenă (2012) al regizorului român Geo Saizescu, în care rolul Elenei Boukoura-Altamoura a fost interpretat de Georgiana Saizescu.[12]

În 2011 regizorul grec Kleoni Flessa a realizat un documentar despre viața lui Eleni Boukoura-Altamoura.[13]

Galerie

[modificare | modificare sursă]
  • Portretul mamei pictoriței, Maria Boukouri, Eleni Boukoura-Altamoura, ulei pe pânză, ca. 1850
    Portretul mamei pictoriței, Maria Boukouri, Eleni Boukoura-Altamoura, ulei pe pânză, ca. 1850
  • Eleni Boukoura-Altamoura în îmbrăcăminte bărbătească, fotografie, ca. 1850
    Eleni Boukoura-Altamoura în îmbrăcăminte bărbătească, fotografie, ca. 1850
  • Autoportret în haine bărbătești, pictând portretul lui Jane Benham Hay, Eleni Boukoura-Altamoura, ulei pe pânză, dată necunoscută
    Autoportret în haine bărbătești, pictând portretul lui Jane Benham Hay, Eleni Boukoura-Altamoura, ulei pe pânză, dată necunoscută
  • Disperare, Eleni Boukoura-Altamoura, ulei pe pânză, 1852
    Disperare, Eleni Boukoura-Altamoura, ulei pe pânză, 1852
  • Profilo di donna (probabil prima sa soție, Eleni Boukoura), Francesco Saverio Altamura, ulei pe pânză, 1852
    Profilo di donna (probabil prima sa soție, Eleni Boukoura), Francesco Saverio Altamura, ulei pe pânză, 1852

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Helene Altamoura-Boukoura, CERL Thesaurus, accesat în  
  2. ^ Helenē Altamoura-Boukoura, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  3. ^ a b c d „Istoria”. istoria.gr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Eleni Boukoura-Altamoura: The first Greek female painter [Eleni Boukoura-Altamoura: I proti Ellinida zografos]”. Eventful (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ a b Bien, P. (2004). World Literature Today, 78(3/4), 150-150. doi:10.2307/40158640
  6. ^ Loïc Marcou (). „La « crise grecque » dans l'Ultime Humiliation de Rhéa Galanaki”. Journals OpenEdition (în french) (44). doi:10.4000/ceb.9850. 
  7. ^ a b „CERL Thesaurus”. data.cerl.org (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ a b „Grèce Hebdo - Peintres grecs: Eleni Boukoura-Altamura”. www.grecehebdo.gr (în franceză). Accesat în . 
  9. ^ a b „Eleni Bukura Altamura, dressing as a man to paint – Gentlewomen”. gentlewomen.al (în albaneză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Το θλιβερό τέλος της Ελένης Μπούκουρα-Αλταμούρα Arhivat în , la Wayback Machine. Articol din Ιστορία Εικονογραφημένη, august 2002.
  11. ^ Κώστας Ασημακόπουλος, Αστραπή στο δάσος — Ο ακάλυπτος χώρος — Ελένη Αλταμούρα (trei piese de teatru), εκδ. Δωδώνη, Atena, 2005, ISBN: 960385347X
  12. ^ „Filmul „Iubire Elenă", în regia lui Geo Saizescu, are premiera românească pe 18 mai”, Mediafax, , accesat în  
  13. ^ „Η πρώτη ελληνίδα καλλιτέχνις και φεμινίστρια — πολιτισμός — Το Βήμα Online”. Arhivat din original la . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eleni_Boukoura-Altamoura&oldid=15616349