Diaclază

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O Diaclază este un plan de discontinuitate mecanică într-o rocă – sau o crăpătură cu deschidere mică, ce se formează datorită compresiei și/sau răcirii[1]

Formare și evoluție[modificare | modificare sursă]

Formarea unei diaclaze este rezultatul unui stres tectonic redus, astfel că nu se asociază cu mișcări laterale în planul discontinuității și, părțile nu se deplasează una în raport cu cealaltă[2].

În raport cu factorul care determină apariția lor[2], diaclazele pot fi:

  • tectonice - fracturi de tensiune ce apar secundar deformărilor asociate mișcărilor tectonice
  • de răcire - apar datorită răcirii rocilor (cum se petrece – în mod particular de exemplu, la răcirea lavei)
  • de descărcare - apar prin expandarea rocilor, secundară descărcării de compresiune asociate cu eroziunea

Deseori, este umplută de minerale precipitate din soluții (cum ar fi de exemplu calcitul sau, ghipsul)[1], iar uneori poate fi lărgită sub acțiunea cursurilor de apă subterane, dacă s-a format – de exemplu, într-o rocă precum calcarul[2].

Într-o rocă, modalitatea de dispunere precum și densitatea diaclazelor definesc diaclazajul.[necesită citare] Astfel diaclazele fi pot apărea fie izolate, fie – referitor la structura de ansamblu a unui complex de roci, formează sisteme cu direcție transversală sau oblică.[1] Dacă în sedimente în raport cu planul sedimentării, sunt perpendiculare sau oblice, în unele roci cristaline și granite, sunt uzual curbe.[necesită citare]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c PETRO-SED, Dicționar de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale, Prof. Dr. Atanasiu Petre, Editura Universității Bucuresti, București, 1999
  2. ^ a b c Diaclază – Dicționar speologic, spoetimiș.ro, accesat 2013.10.21