Vizualizare sursă pentru „Caz (gramatică)”

{{categorie gramaticală}}

În unele [[Limbă flexionară|limbi flexionare]] și în cele [[Limbă aglutinantă|aglutinante]], '''cazul''' [termen provenind din cel [[Limba latină|latinesc]] ''casus'' „cădere”, traducere a termenului [[Limba greacă|grecesc]] ''πτῶσις (ptôsis)''<ref name="bussmann">Bussmann 1998, pp.&nbsp;155–156.</ref>] este o [[categorie gramaticală]] caracteristică [[Parte de vorbire|părților de vorbire]] nominale ([[substantiv]]ul, [[articol]]ul, [[adjectiv]]ul, [[pronume]]le, [[numeral]]ul), unul din mijloacele [[Morfologie (lingvistică)|morfologice]] prin care se exprimă funcțiile [[Sintaxă|sintactice]] ale acestora în cadrul [[Propoziție gramaticală|propoziției]]<ref name="dobridor">Constantinescu-Dobridor 1998, articolul [https://dexonline.ro/definitie-dtl/caz '''caz'''].</ref><ref name="bussmann"/><ref name="dubois">Dubois 2002, pp. 76–77.</ref><ref name="crystal">Crystal 2008, pp.&nbsp;66–67.</ref>. Schimbarea formelor unui [[cuvânt]] în funcție de caz este numită [[declinare]].

[[Limbă (comunicare)|Limbile]] diferă foarte mult din punctul de vedere al cazurilor<ref name="bussmann"/>. Înainte de toate, ele se împart în limbi care posedă această categorie gramaticală și limbi care nu o posedă, iar cele care o posedă diferă prin numărul cazurilor. Prin natura lor, nu dispun de cazuri [[Limbi izolante|limbile izolante]], precum [[Limba chineză|chineza]], în care cuvintele au o singură formă, indiferent de funcția lor sintactică<ref name="eifring">Eifring și Theil 2005, cap. 2, p.&nbsp;27–28.</ref>, dar sunt și limbi care au avut cazuri într-un anumit stadiu al evoluției lor și nu mai au.

[[Fișier:Number of grammatical cases hic01.png|thumb|300px|Numărul de cazuri în limbile europene. Limbile din ariile de culoare gri nu au categoria cazului.]]

Prin metode ale [[Lingvistică comparativă|lingvisticii comparative]] s-a ajuns la concluzia că a existat o [[Limba proto-indo-europeană|limbă proto-indo-europeană]], flexionară, care avea opt cazuri ([[Cazul nominativ|nominativ]], [[Cazul vocativ|vocativ]], [[Cazul acuzativ|acuzativ]], [[Cazul genitiv|genitiv]], [[Cazul dativ|dativ]], [[Cazul ablativ|ablativ]], [[Cazul locativ|locativ]] și [[Cazul instrumental|instrumental]]). Numărul acestora a scăzut în măsuri diferite în cursul evoluției la [[Limbi indoeuropene|limbile indoeuropene]] vechi, apoi la cele moderne, prin fenomenul numit sincretism al cazurilor. Astfel, în [[limba latină]], de exemplu, ablativul, locativul și instrumentalul s-au reunit în cazul numit ablativ<ref>Bussmann 1998, p.&nbsp;1162.</ref><ref>Dubois 2002, p.&nbsp;464.</ref>. În schimb, în [[Gramatică|gramaticile]] unor [[limbi slave]] actuale, precum cele din [[diasistemul slav de centru-sud]], se iau în seamă șapte cazuri, lipsind numai ablativul<ref>Čirgić 2010, p.&nbsp;82 (gramatică [[Limba muntenegreană|muntenegreană]]).</ref>.

Dintre urmașele latinei, [[limba română]] a moștenit, conform gramaticilor tradiționale ale acestei limbi, cinci cazuri<ref name="dobridor"/>, [[Limba franceză|franceza]] a avut într-o epocă veche a sa două și a rămas până la urmă numai cu câteva vestigii ale lor limitate la [[Pronume personal|pronumele personal]]<ref name="dubois"/>, la fel ca și celelalte [[limbi romanice]] de vest. În [[limba engleză]] există de asemenea numai vestigii ale cazurilor la pronumele personal și la unele substantive.

În măsura în care, în limbile indo-europene a scăzut rolul cazurilor în exprimarea funcțiilor sintactice, a crescut cel al [[Context (lingvistică)|contextului]], prin locul cuvintelor, și rolul [[Prepoziție|prepozițiilor]]<ref name="crystal"/>.

Limbile aglutinante diferă de asemenea între ele în privința numărului de cazuri. De exemplu, gramaticile [[Limba turcă|limbii turce]] iau în seamă șase cazuri<ref name="eifring"/>, cele ale [[Limba finlandeză|limbii finlandeze]] 15<ref name="dubois"/> sau 16<ref name="crystal/>, cele ale [[Limba maghiară|limbii maghiare]] 18<ref name="kiefer">Kiefer 2006, p.&nbsp;76.</ref> sau 19<ref name="bokor">Bokor 2007, p.&nbsp;288–289.</ref>.

Unii [[Lingvistică|lingviști]] consideră că folosirea termenului „caz” este justificată numai dacă funcția sintactică este exprimată printr-o formă specifică a cuvântului, dată de regulă de o [[desinență]] specifică<ref name="crystal_67">Crystal 2008, p.&nbsp;67, fără numirea vreunui autor.</ref>. Este cazul limbii maghiare, de exemplu, în care fiecare caz are desinența sa aparte, 17 desinențe fiind efective, iar nominativul fiind considerat a avea desinența zero. Al 19-lea caz, luat în seamă de unii și contestat de alții, are desinența comună cu alt caz. Totuși, în gramaticile limbilor în care numai unele funcții sintactice sunt exprimate prin desinențe, se numesc cazuri și formele care exprimă mai multe funcții cu aceeași desinență, inclusiv când aceasta este nulă. Este cazul în gramaticile limbii române, de exemplu, în care, din cele cinci cazuri considerate se disting prin forme numai trei, nici acestea în cazul tuturor cuvintelor. De aceea se vorbește uneori despre cazurile nominativ-acuzativ, genitiv-dativ și vocativ, cele care nu se deosebesc prin formă distingându-se prin funcția sintactică<ref>Bărbuță 2000, pp.&nbsp;63–64.</ref>. Tot după criteriul funcției sintactice se folosește termenul „caz” în gramatici tradiționale ale limbii engleze<ref name="crystal_67"/>.

== Clasificări ale cazurilor ==

În ciuda numeroaselor încercări de clasificare a cazurilor, încă din [[Antichitate]], nici până azi nu există o clasificre [[semantică]] satisfăcătoare<ref name="bussmann"/>.

În mod tradițional, cazurile sunt împărțite în două categorii. Din una face parte, după unii autori, numai nominativul, numit caz direct, iar din cealaltă – toate celelalte, numite cazuri oblice<ref name="bussmann"/>. După alți autori, și acuzativul este un caz direct<ref name="dubois"/>.

Gruparea într-o categorie a nominativului, a acuzativului, iar în alta a celorlalte cazuri, în afară de vocativ, se bazează pe faptul că primele nu au funcții semantice specifice, pe când celelalte au asemenea funcții, mai ales de a exprima [[Complement circumstanțial|complemente circumstanțiale]], de aceea pentru primele se găsește denumirea de „cazuri sintactice”, iar pentru cele din urmă – cea de „cazuri semantice”<ref name="bussmann"/>. Primele se mai numesc și „cazuri gramaticale”, iar cele din a doua categorie – „cazuri concrete”<ref name="dubois"/>. Sunt și autori care includ și cazul dativ printre cele sintactice<ref name="kiefer"/>.

Altă clasificare este cea în cazuri independente (nominativul și vocativul) și cazuri dependente, toate celelalte. Prin dependență se înțelege [[Subordonare (gramatică)|subordonarea]] cuvântului care stă într-un asemenea caz unui alt cuvânt<ref name="cirgic_182">Čirgić 2010, p.&nbsp;182.</ref>.

Se mai întâlnesc și termenii „caz adnominal”, dat genitivului, pentru că depinde de un nume (substantiv) și „caz prepozițional”, adică construit cu o prepoziție specifică, cum pot fi genitivul, dativul și acuzativul în română<ref name="dobridor"/>.

== Caracterul desinențelor cazuale ==

Una din diferențele dintre limbile flexionare și cele aglutinante este că în primele, desinența cazuală exprimă nu numai cazul, ci totodată și [[Gen gramatical|genul]] și [[Număr (gramatică)|numărul]] cuvintelor<ref name="bussmann"/>. De exemplu, în cuvântul [[Limba rusă|rusesc]] ''домов (domov)'' „(al/a/ai/ale) caselor”, desinența ''-ov'' indică în același timp genul masculin, numărul plural și cazul genitiv. În schimb, în limbile aglutinante, categoriile gramaticale ale părților de vorbire nominale sunt exprimate de [[Afix|sufixe]] diferite, bine delimitate unul de altul, dintre care numai ultimul poate fi desinență cazuală. De pildă, în maghiară, care nu posedă categoria genului gramatical, cuvântul ''házasságaimról'' „despre căsătoriile mele” este format din [[Rădăcină (lingvistică)|rădăcina]] ''ház'' „casă”, urmată de două sufixe [[lexic]]ale, apoi de trei sufixe gramaticale: sufixul de plural al obiectului posedat ''-ai'', sufixul personal posesiv de [[Persoană (gramatică)|persoana]] I singular ''-m'' și desinența cazului ablativ ''-ról''<ref>A. Jászó 2007, p.&nbsp;26–27.</ref>.

În unele limbi, desinențele cazuale pot diferi și în funcție de trăsături ale cuvântului precum caracterul definit sau nedefinit, ori în funcție de faptul că denumește un [[Animat și inanimat (lingvistică)|animat sau un inanimat]]<ref name="bussmann"/>. Astfel, în limbile din diasistemul slav de centru-sud, majoritatea adjectivelor au două serii de desinențe cazuale, una când sunt substantivate, și în această situație sunt definite, și alta când sunt în funcție de [[atribut]] sau de [[nume predicativ]], atunci fiind nedefinite. În secvența {{sr icon}} ''Videsmo tu dva čoveka, jedan je bio '''siromašan''', a drugi – '''bogat'''; '''siromašni''' je ćutao, dok je '''bogati''' mnogo pričao'' „Văzurăm aici doi oameni, unul era sărac, iar celălalt – bogat; săracul (''sau'' cel sărac) tăcea, în timp ce bogatul (''sau'' cel bogat) vorbea mult” adjectivele sunt la nominativ, dar la forma nedefinită au desinența zero, iar la cea definită – desinența ''-i''<ref>Jolić și Ludwig 1972, p.&nbsp;273.</ref>.

Tot în aceste limbi, acuzativul singular al substantivelor masculine nume de animate este identic cu genitivul lor [ex. ''majstor'''a''''' „pe (un) meșter”], în timp ce acuzativul singular al masculinelor nume de inanimate este la fel cu nominativul, ex. ''odmor'' „odihnă, odihna”<ref>Barić 1997, p.&nbsp;123. În aceste limbi nu există [[articol]]e, deci substantivul este determinat nehotărât sau hotărât în funcție de [[Context (lingvistică)|context]].</ref>.

== Funcții ale cazurilor ==

În general, cazurile au câte o funcție de bază, dar nu unică, putând fi diferențe între limbi când este vorba de cazul ce exprimă o anumită funcție.

Exemple cu funcțiile de bază ale principalelor cazuri:
* nominativul – [[Subiect (gramatică)|subiect]]:
** {{ro icon}} '''''Un greier''' răgușit cânta în sobă'' ([[Mihai Eminescu]])<ref name="barbuta_67">Bărbuță 2000, p.&nbsp;66–69.</ref>;
** {{cnr icon}} '''''Ko''' je prvi došao?'' „Cine a sosit primul?”<ref name="cirgic_182"/>;
** {{hu icon}} '''''A könyv''' új'' „Cartea este nouă”<ref name="szende">Szende și Kassai 2001, pp.104–119.</ref>;
* genitivul – atribut:
** {{ro icon}} ''cadrul albastru '''al ferestrei''''' ([[Mihail Sadoveanu]])<ref name="barbuta_67"/>;
** {{la icon}} ''memoria '''rerum''''' „memoria lucrurilor”<ref name="dobridor"/>;
** {{hr icon}} ''Kaput '''tvoga brata''' visi u hodniku'' „Paltonul fratelui tău este atârnat pe coridor”<ref>Barić 1997, p.&nbsp;557.</ref>;
* dativul – [[complement indirect]] de atribuire<ref>Cel care răspunde la întrebarea ''cui?''.</ref>:
** {{ro icon}} ''Spui '''munților''' durerea / Prin jalnice cântări'' ([[George Coșbuc]])<ref name="barbuta_67"/>;
** {{sr icon}} ''Ne prija '''mi''' sladoled'' „Nu-mi priește înghețata”<ref name="klajn_230">Klajn 2005, p.&nbsp;230.</ref>;
** {{hu icon}} ''Adtam '''Gábornak''' egy könyvet'' „I-am dat o carte lui Gábor”<ref name="szende"/>;
* acuzativul – [[complement direct]]:
** {{ro icon}} ''A găsit pe urmă '''satul''', / '''Pe țăran''' el l-a găsit'' (Coșbuc)<ref name="barbuta_67"/>;
** {{cnr icon}} ''Komšija prodaje '''kuću''''' „Vecinul vinde casa”<ref>Čirgić 2010, p.&nbsp;270.</ref>;
** {{hu icon}} ''Hívja '''a kutyáját''''' „Își cheamă câinele”<ref name="szende"/>;
* vocativul – adresare directă (funcție nesintactică):
** {{ro icon}} ''Măi, '''Ioane''', mă auzi?''<ref>Cojocaru 2003, p.&nbsp;39.</ref>;
** {{hr icon}} ''Ne boj se, '''striče''''' „Nu te teme, unchiule”<ref>Barić 1997, p.&nbsp;458.</ref>.

Exemple cu unele funcții secundare ale acestor cazuri:
* nominativul:
** nume predicativ: {{ro icon}} ''Dealu-ntreg e '''un mormânt''''' (Coșbuc)<ref name="barbuta_67"/>;
** [[apoziție]]: {{cnr icon}} ''Ovo je Petar, '''naš komšija''''' „Acesta e Petar, vecinul nostru”<ref>Čirgić 2010, p.&nbsp;285.</ref>;
** [[complement circumstanțial de timp]]: {{hu icon}} '''''Egész este''' szórakozik'' „Se distrează toată seara”<ref name="szende"/>;
* genitivul:
** [[complement circumstanțial de cauză]]: {{ro icon}} '''''Din cauza muntelui''', s-a întunecat de tot'' ([[Camil Petrescu]])<ref name="barbuta_67"/>;
** complement direct: {{sr icon}} ''Imate li '''vremena'''?'' „Aveți timp?”<ref name="klajn_230"/>;
* dativul:
** [[complement circumstanțial instrumental]]: {{ro icon}} ''Am ajuns la timp '''datorită prietenilor'''''<ref name="barbuta_67"/>;
** [[complement circumstanțial de loc]]: {{hr icon}} ''Približio se '''gradu''''' „S-a apropiat de oraș”<ref>Barić 1997, p.&nbsp;280.</ref>;
** [[complement circumstanțial de scop]]: {{hu icon}} ''Jó lesz '''titkárnőnek''''' „Va fi bună de secretară”<ref name="szende"/>;
* acuzativul:
** atribut: {{ro icon}} ''În țara mea dulce sunt drumuri '''de flori''''' ([[Vasile Alecsandri]])<ref name="barbuta_67"/>;
** complement de loc: {{sr icon}} ''Izašli su '''pred kuću''''' „Au ieșit în fața casei”<ref>Klajn 2005, p.&nbsp;161.</ref>;
** [[complement circumstanțial de mod]] de măsură: {{hu icon}} '''''Sokat''' utazik'' „Călătorește mult”<ref name="szende"/>.

În afară de aceste cazuri, majoritatea limbilor slave mai au și:
* instrumentalul, caz cu funcțiile principale de complement circumstanțial instrumental [ex. {{cnr icon}} ''putovati '''vozom''''' „a călători cu trenul”] și de [[complement circumstanțial sociativ]]: {{cnr icon}} '''''S njima''' još nijesmo razgovarali'' „Cu ei încă n-am discutat”<ref>Čirgić 2010, p.&nbsp;208–209.</ref>;
* locativul, cu funcția principală de complement circumstanțial de loc subordonat [[verb]]elor care nu exprimă deplasare spre sau dinspre locul respectiv: {{sr icon}} ''Sreli smo se '''u parku''''' „Ne-am întâlnit în parc”<ref>Klajn 2005, p.&nbsp;235.</ref>.

Limbii maghiare îi lipsește vocativul, locativul și, dacă i se atribuie numai 18 cazuri, genitivul, în schimb mai are până la 18, în primul rând cazurile (cu desinențele în litere aldine)<ref name="kiefer"/>:
* cauzal-final: ''Péter életét áldozza a hazájá'''ért''''' „Péter își sacrifică viața pentru patrie”;
* translativ-factitiv: ''A must bor'''rá''' válik'' „Mustul devine vin”;
* terminativ: ''A telek a part'''ig''' nyúlik'' „Terenul se întinde până la mal”;
* formativ: ''Péter tanár'''ként''' dolgozik'' „Péter lucrează ca profesor”;
* esiv-formal: ''Péter Annát társ'''ul''' fogadja'' „Péter o ia pe Anna drept parteneră”.

Maghiara mai are încă nouă cazuri având funcția principală de a exprima complemente de loc, fiecare cu altă nuanță de sens. Aceste cazuri se diferențiază mai întâi după caracterul locului (interior, suprafață, proximitate), și, în cadrul fiecărui fel de loc, se deosebesc după cum locul respectiv este unul în care se întâmplă ceva, unul spre care se efectuează o deplasare și unul dinspre care se efectuează o deplasare<ref>Szende și Kassai 2001, p.&nbsp;449.</ref>:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
! rowspan=2 | Întrebare || colspan=2 | Interior || colspan=2 | Suprafață || colspan=2 | Proximitate
|-
! Caz || Exemplu || Caz || Exemplu || Caz || Exemplu
|-
| Unde? || inesiv || ''a ház'''ban''' van'' „este în casă” || superesiv || ''a ház'''on''' van'' „este pe casă” || adesiv || ''a ház'''nál''' van'' „este la casă”
|-
| Încotro? || ilativ || ''bemegy a ház'''ba''''' „intră în casă” || sublativ || ''felmegy a ház'''ra''''' „urcă pe casă” || alativ || ''a ház'''hoz''' megy'' „merge la casă”
|-
| De unde? || elativ || ''kimegy a ház'''ból''''' „iese din casă” || delativ || ''lejön a ház'''ról''''' „coboară de pe casă” || ablativ || ''a ház'''tól''' jön'' „vine de la casă”
|}

Ce caz anume se folosește depinde în primul rând de funcția care se dorește a fi exprimată, iar în cazul părților de propoziție subordonate depinde și de natura cuvântului regent sau/și de cea a prepoziției (în unele limbi) ori a [[postpoziție]]i (în alte limbi, precum maghiara) cu care se utilizează eventual. În acest sens se vorbește despre [[Regim (gramatică)|regimul]] cazual al verbelor, care depinde de conținutul lor lexical, și despre regimul prepozițiilor/postpozițiilor, care depinde de ce raport exprimă<ref>Bussmann 1998, p.&nbsp;479.</ref>. De exemplu, complement direct poate avea numai un verb numit [[Verb tranzitiv|tranzitiv]], și, în unele limbi, acest complement poate fi numai la cazul acuzativ, dacă este o parte de vorbire nominală, bunăoară în maghiară<ref>Szende și Kassai 2001, p.&nbsp;402.</ref>.

În unele limbi, o anume prepoziție sau postpoziție cere un anumit caz. De pildă, în română, majoritatea prepozițiilor cer cazul acuzativ (''lângă foc'', ''pentru tine''), câteva prepoziții și majoritatea [[Locuțiune prepozițională|locuțiunilor prepoziționale]] cer genitivul (''contra inundațiilor'', ''împrejurul turnului'', ''în fața coloanei''), iar câteva prepoziții cer dativul: ''potrivit datelor'', ''grație ajutorului'', ''contrar părerii''<ref>Bărbuță 2000, pp.&nbsp;198–199.</ref>. În maghiară, în gramaticile căreia orice cuvânt parte de vorbire nominală cu desinența zero se consideră a fi la nominativ, majoritatea postpozițiilor se folosesc cu acest caz (''Az '''asztal''' alá bújik'' „Se ascunde sub scaun”), dar unele cer alt caz: ''Egész '''télen''' át táncolt'' „A dansat toată iarna” (superesiv), ''a '''közhiedelemmel''' ellentétben'' „contrar credinței generale” (instrumental) etc.<ref> Szende și Kassai 2001, pp.&nbsp;150–154.</ref>

Și în limbile slave sunt prepoziții care cer numai un caz, dar sunt și unele care se folosesc cu două, și altele cu trei. Bunăoară, în diasistemul slav de centru-sud, prepoziția ''u'' se întâlnește cu cazurile<ref>Barić 1997, p.&nbsp;774.</ref>:
* genitiv: '''''U Milice''' duge trepavice'' „Milica are gene lungi” (literal „La Milica gene lungi”);
* acuzativ, în complementul de loc subordonat unui verb care exprimă deplasare spre locul respectiv: ''Idemo '''u šumu''''' „Mergem în pădure”;
* locativ, în complementul de loc subordonat unui verb care nu exprimă deplasare spre sau dinspre locul respectiv: '''''U šumi''' se čuje cvrkut ptica'' „În pădure se aude ciripitul păsărilor”.

== Referințe ==
<references />

== Surse bibliografice ==

* {{hu icon}} A. Jászó, Anna, Általános ismeretek a nyelvről és a nyelvtudományról (Cunoștințe generale despre limbă și lingvistică), A. Jászó, Anna (coord.), [http://fr.scribd.com/doc/125463345/A-magyar-nyelv-konyve#scribd ''A magyar nyelv könyve''] (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp.&nbsp;11–72 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{hr icon}} Barić, Eugenija ''et al.'', [https://vk.com/doc12620867_132564457?hash=28831048ac0b54ee0d&dl=74da4480941aa7f751 ''Hrvatska gramatika''] (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* Bărbuță, Ion ''et al.'' [https://www.academia.edu/20778968/12_Gramatica_uzuala_a_limbii_romane ''Gramatica uzuală a limbii române''], Chișinău, Litera, 2000, ISBN 9975-74-295-5 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{hu icon}} Bokor, József, Szóalaktan (Morfologie), A. Jászó, Anna (coord.), [http://fr.scribd.com/doc/125463345/A-magyar-nyelv-konyve#scribd ''A magyar nyelv könyve''] (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp.&nbsp;254–292 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{en icon}} Bussmann, Hadumod (coord.), [http://www.e-reading.club/bookreader.php/142124/Routledge_Dictionary_of_Language_and_Linguistics.pdf ''Dictionary of Language and Linguistics''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20220123230149/https://www.e-reading.club/bookreader.php/142124/Routledge_Dictionary_of_Language_and_Linguistics.pdf |date=2022-01-23 }} (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{cnr icon}} Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, [https://fr.scribd.com/doc/307118991/gramatika-crnogorskoga-jezika-pdf ''Gramatika crnogorskoga jezika''] (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010, ISBN 978-9940-9052-6-2 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{en icon}} Cojocaru, Dana, [http://seelrc.org:8080/grammar/mainframe.jsp?nLanguageID=5 ''Romanian Grammar''] (Gramatică română), SEELRC, 2003 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, ''Dicționar de termeni lingvistici'', București, Teora, 1998; online: [https://dexonline.ro/ Dexonline] (DTL) (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{en icon}} Crystal, David, [https://anekawarnapendidikan.files.wordpress.com/2014/04/a-dictionary-of-linguistics-and-phonetics-by-david-christal.pdf ''A Dictionary of Linguistics and Phonetics''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181110120458/https://anekawarnapendidikan.files.wordpress.com/2014/04/a-dictionary-of-linguistics-and-phonetics-by-david-christal.pdf |date=2018-11-10 }} (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 10 noiembrie 2018)
* {{fr icon}} Dubois, Jean ''et al.'', ''Dictionnaire de linguistique'' (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
* {{en icon}} Eifring, Halvor și Theil, Rolf, [http://www.uio.no/studier/emner/hf/ikos/EXFAC03-AAS/h05/larestoff/linguistics/ ''Linguistics for Students of Asian and African Languages''] (Lingvistică pentru studenții în limbi asiatice și africane), Universitatea din Oslo, 2005 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{fr icon}} Jolić, Borjanka și Ludwig, Roger, ''Le serbo-croate sans peine'' (Limba sârbocroată cu ușurință), Chennevières, Assimil, 1972
* {{hu icon}} Kiefer, Ferenc, 3. fejezet – Alaktan (Capitolul 3 – Morfologie), Kiefer, Ferenc (coord.) ''Magyar nyelv'' (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, ISBN 963-05-8324-0, pp.&nbsp;54–79 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{sr icon}} Klajn, Ivan, [http://jelenagolubovic.weebly.com/uploads/2/5/3/7/25373008/ivan_klajn_-_gramatika_srpskog_jezika.pdf ''Gramatika srpskog jezika''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160423015859/http://jelenagolubovic.weebly.com/uploads/2/5/3/7/25373008/ivan_klajn_-_gramatika_srpskog_jezika.pdf |date=2016-04-23 }} (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat la 3 noiembrie 2018)
* {{fr icon}} Szende, Thomas și Kassai, Georges, ''Grammaire fondamentale du hongrois'' (Gramatica fundamentală a limbii maghiare), Paris, Langues et mondes – l'Asiathèque, 2001 ISBN 2-911053-61-3

== Vezi și ==

* [[Declinare]]

{{morfologie}}

[[Categorie:Categorii gramaticale]]