Vizualizare sursă pentru „Catedrala Episcopală din Huși”

{{Infocaseta Monument
|embedded1={{location map|România Vaslui|useWikidata=1|mapframe=1}}
}}
'''Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși''' este o biserică ortodoxă din municipiul [[Huși]] ([[județul Vaslui]]). Ea a fost construită de domnitorul [[Ștefan cel Mare]] (1457-1504) în anul 1495, fiind refăcută din temelie de către episcopul Inochentie al Hușilor în perioada 1753-1756. Această biserică a îndeplinit rolul de catedrală a [[Episcopia Hușilor|Episcopiei Hușilor]] între anii 1598-1949, iar după reînființarea Episcopiei Hușilor în 1996 și-a reluat acest rol. Ea se află localizată pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 19.

Ansamblul Episcopiei Hușilor a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Vaslui din anul 2015, având codul de clasificare {{codLMI|VS-II-a-A-06839|}} <ref name="LMI VS">[http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-VS.pdf Lista monumentelor istorice din județul Vaslui din anul 2015]</ref> și fiind format din 5 obiective:
* Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" - datând din 1753-1756 și având codul VS-II-m-A-06839.01
* Palatul Episcopal - datând din 1782-1792 și având codul VS-II-m-A-06839.02
* Pivnițele casei domnești - datând din sec. XV-XVII și având codul VS-II-m-A-06839.03
* Turnul de poartă și clopotniță - datând din 1938 și având codul VS-II-m-A-06839.04
* Zidul de incintă - datând din 1849 și având codul VS-II-m-A-06839.05

==Istoric==
===Ctitorirea bisericii===
[[Imagine:Catedrala din Husi9.jpg|thumb|right|300 px|Pisania din vremea lui Ştefan cel Mare (1495)]]
Conform celor afirmate de pr.prof. [[Scarlat Porcescu]] în monografia ''"Episcopia Hușilor. Pagini de istorie"'' (Roman, 1990), denumirea localității Huși provine de la un boier autohton, pe nume Husul, care a trăit în secolul al XV-lea, ai cărui urmași "au fost niște Huși". Familia acestui boier a clădit o biserică de lemn pentru locuitorii de acolo, biserică care ar fi dăinuit până în 1495. <ref>Pr.prof. [[Scarlat Porcescu]] - ''"Episcopia Hușilor. Pagini de istorie"'' (Roman, 1990)</ref> Această legendă este zugrăvită în prezent pe pereții bisericii.

Fondat pe la mijlocul secolului al XV-lea ca o așezare modestă, Hușiul ajunge să fie târg la sfârșitul secolului al XV-lea. Voievodul [[Ștefan cel Mare]] (1457-1504) este cel care îi acordă statutul de târg, îi delimitează hotarele și construiește aici o curte domnească, în curtea căreia va ridica în 1495 o biserică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. <ref>Al. Ciurea - ''"Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Huși"'', în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 92.</ref>

Deasupra ușii de intrare în biserică se află o [[pisanie]] în [[limba slavonă]], cu următorul text: ''„Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi această casă întru numele sfinților, slăviților și întru-tot-lăudaților mai-marilor apostoli Petru și Pavel, care este în Huși pe Drăslăvăț și s-a săvârșit în anul 7003, iar al Domniei-sale al 38-lea curgător, luna noiembrie 30”''. 

Conform [[era bizantină|erei bizantine]], reiese din pisanie ca an al finalizării construcției anul 1494 (deoarece când data este cuprinsă între 1 septembrie și 31 decembrie se scad 5509 ani din anul erei bizantine pentru a afla anul erei noastre). Totuși, până la anul 1572 se utiliza în Moldova stilul de la 1 ianuarie, iar după această dată stilul bizantin de la 1 septembrie. <ref>A.D. Xenopol - ''"Istoria românilor din Dacia Traiană"'', vol. II (Ediția a IV-a, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986)'', p. 475-476</ref> <ref>Vezi și I. Ionașcu - ''"Cronologia documentelor din Moldova și Țara Românească"'', în "Introducere la Documente privind istoria României", vol. I (București, 1956), p. 417, precum și I. Vlădescu - ''"Începutul anului în cronicile moldovenești pînă la Ureche"'', București, 1925 (din AARMSI, seria III, tomul IV, 1925).</ref> Coroborând aceste date cu informația că biserica a fost sfârșită în al 38-lea an de domnie al voievodului Ștefan cel Mare (1457-1504), reiese că data finalizării construcției este 30 noiembrie 1495.

Biserica nu a fost înzestrată cu moșii și sate, ctitorul dorind ca ea să fie biserică a reședinței domnești și nu biserică de mănăstire sau biserică parohială. Mai bine de un secol, târgul Huși a fost proprietate domnească.

În anul 1598, domnitorul [[Ieremia Movilă]] (1595-1606) a întemeiat [[Episcopia Hușilor]], care urma să-și exercite jurisdicția asupra Ținutului Fălciului (din dreapta și stânga [[râul Prut|Prut]]ului), Ținutului Lăpușnei (partea ce rămăsese după luarea [[Tighina|Tighinei]] cu cele 12 sate sub stăpânire turcească), Ținutul Orheiului și Ținutul Sorocăi. <ref>Melchisedek Ștefănescu - ''"Chronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire"'' (București, 1869), p. 96-97</ref> Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși a devenit catedrală episcopală, iar domnitorul a înzestrat-o cu mai multe sate. 

În următorul secol și jumătate, biserica a fost deteriorată de o succesiune de evenimente nefaste. Cutremurul din 1692 a dus la prăbușirea ambelor turle și la crăparea lăcașului de jur împrejur ("fiind crăpată prinprejur era numai să cadă"). <ref name="Constantinescu 194">I. Constantinescu - ''"România de la A la Z. Dicționar turistic"'' (Ed. Stadion, București, 1970), p. 194</ref> La 1708-1709, se spunea că biserica episcopală din Huși era ''"arsă și prădată și cădzută la mare slăbiciune... cât au rămas numai piatra, nici case, nici chilii, nici ogradă prinpregiur"''. <ref>Arhivele Statului București, ms. 652, f. 16</ref>

Deși episcopul Sava (1709-1714) a făcut mari eforturi să o restaureze, turcii și tătarii au prădat-o și incendiat-o după [[bătălia de la Stănilești]] (1711) în așa fel încât nu au mai rămas decât zidurile goale ("numai piatra în jariște"). Dintr-un hrisov din 28 decembrie 1714 aflăm că domnitorul [[Nicolae Mavrocordat]] (1711-1715) a reușit să repare și să acopere biserica, construind ziduri de incintă și chilii în curte. 

Nici aceste lucrări nu au durat mult, deoarece în 1740 [[tătari]]i au prădat crunt biserica, jefuind-o de odoare. <ref name="MMS 93">Al. Ciurea - ''"Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Huși"'', în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 93.</ref> Într-un document din 12 septembrie 1740, domnitorul [[Grigore al II-lea Ghica]] (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) arăta că în timpul tulburărilor provocate de război, catedrala episcopală din Huși a fost prădată ''"de toate bucatile și de toate odăjdiile bisăricii de oștile ce s-au petrecut pe acolo, fiind drum mare"''. El îi acorda o serie de scutiri fiscale ''"ca să să poată rădică să agiungă la stare ce să cade"''.

===Reconstrucția bisericii===
[[Imagine:Catedrala din Husi20.jpg|thumb|right|350 px|Biserica "Sf. Apostoli Petru şi Pavel" din Huşi]]
În anul 1752, pe [[Episcopia Hușilor|scaunul episcopal al Hușilor]] a ajuns episcopul Inochentie (1752-1782). Acesta a găsit biserica într-o stare atât de ruinată, încât nu se mai putea sluji în ea. Cu sprijinul domnitorului [[Matei Ghica]] (1753-1756), episcopul Inochentie a dărâmat biserica ștefaniană până la temelii și a reconstruit-o între anii 1753-1756, încastrând pisania lui Ștefan cel Mare în pereții bisericii. Lucrările de reconstrucție au fost finalizate la 9 ianuarie 1756. La moartea sa, episcopul Inochentie a fost înmormântat în biserică, lângă strana arhierească. <ref name="MMS 93"/>

Episcopul [[Iacob Stamati]] (1782-1792) a înzestrat biserica cu o catapeteasmă nouă pictată de zugravul Nicolae Moscovli (în 1784), cu un clopot mare, cu veșminte scumpe de la [[Veneția]], precum și cu alte podoabe. Prin osteneala sa a fost adusă în biserica episcopală o mână din moaștele Sf. Mucenițe Chiriachi (de la [[Muntele Athos]]), care se păstrează și astăzi într-un chivot de argint aurit dăruit de generalul rus [[Pavel Kiseleff]]. <ref name="Dobzeu">[http://www.flux.md/editii/47/articole/1202/ Arhimandrit Mina Dobzeu - ''"Catedrala Episcopală din Huși – 512 ani de la sfințire"'', în "Flux", nr.47, 23 noiembrie 2007.]</ref>

În 1793, episcopul [[Veniamin Costachi]] (1792-1796) a reparat și pictat biserica episcopală. Cu acest prilej, a fost amplasată o pisanie cu următorul cuprins: ''"+ Sau înnoit aciastă sfăntă bisărică de sfinție sa Kir Veniamin Kostaki episcop Hușului la anulŭ 1793"''. 

Biserica a fost puternic avariată de cutremurul din 1802. Ca urmare, episcopul [[Meletie Lefter|Meletie Lefter "Brandaburul"]] (1803-1826) a fost nevoit să dărâme biserica până la ferestre și s-o refacă numai cu o singură turlă. În 1849 s-a înlocuit catapeteasma veche cu una nouă, cea veche ajungând la [[Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Huși|Biserica "Sf. Arhangheli" din același oraș]].

În timpul păstoririi episcopului [[Silvestru Bălănescu]] (1886-1902), au fost efectuate reparații radicale la catedrală. A fost adăugată cea de-a doua turlă (1891), au fost amplasate vitralii și a fost pictat interiorul și catapeteasma bisericii de către pictorul [[Gheorghe Tattarescu]] (1890-1891).

O serie de modificări au fost aduse bisericii episcopale între anii 1910-1911 de către episcopul [[Conon Arămescu-Donici]] (1902-1912). În timpul păstoririi sale s-a mărit pridvorul, s-au construit cele două veșmântării (preoțească și arhierească) de-o parte și de alta a sfântului prestol, mărindu-se, totodată, și proscomidiarul, s-a parchetat altarul, s-au acoperit turlele cu tablă de aramă și s-au îmbrăcat în argint două icoane mari din catapeteasmă. Episcopul [[Nifon Criveanu]] (1934-1935) a efectuat o serie de reparații ale lăcașului de cult: s-au reparat și vopsit strănile, s-au curățat părțile aurite și argintate din catapeteasmă, s-au reparat cele două veșmântării și pridvorul, s-a revizuit instalația electrică. De asemenea, pictorul Gh. Tomescu a curățat pictura lui Gheorghe Tattarescu, care era complet înnegrită de fum. <ref name="MMS 96">Al. Ciurea - ''"Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Huși"'', în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 96.</ref>

[[Cutremurul din 10 noiembrie 1940]] a avariat clădirea bisericii: s-a prăbușit turla construită în 1891, s-au fisurat pereții, iar pictura a căzut în mare parte. Lăcașul de cult a fost reparat în perioada septembrie 1941 - mai 1945 prin purtarea de grijă a episcopului [[Grigorie Leu]] (1940-1949), fiind resfințit la 29 iunie 1945. [[Comisiunea Monumentelor Istorice]] a oferit bani pentru reclădirea turlei și restaurarea picturii (între 1943-1945), iar Episcopia Hușilor a suportat cheltuielile executării unei catapetesme noi din stejar masiv și a mobilierului interior de stejar, precum și pentru modificarea cafasului și a pridvorului. După finalizarea lucrărilor, s-a amplasat o pisanie cu următorul text: ''"Înoitu-sa întru totul această sf. biserică, stricată de marele cutremur când pe pământ nu era pace - 10 noembrie 1940. Prin osârdia P.S. Episcop Grigorie Leu. 1941-1945"''.

După instaurarea regimului comunist la putere în România, la 5 februarie 1949 Episcopia Hușilor a fost desființată prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale privind aprobarea statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, fiind unită cu Episcopia Romanului și formându-se Episcopia Romanului și Hușilor, cu sediul la [[Roman (oraș)|Roman]]. Hușiul nu a mai fost reședință episcopală.

În anul 1996, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reactivat [[Episcopia Hușilor]], numindu-l ca episcop pe PS [[Ioachim Mareș|Ioachim Mareș Vasluianul]], fost arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului și Hușilor. După instalarea sa ca episcop la Huși, el s-a îngrijit de restaurarea catedralei episcopale și a complexului episcopal. Sub păstorirea sa, au fost efectuate următoarele lucrări: 
* consolidarea catedralei episcopale și a turnului clopotniță, 
* repictarea lăcașului de cult de către pictorul Dumitru Bănică,
* confecționarea catapetesmei și a întregului mobilier de către profesorul Alexandru Huțanu,
* pardosirea interiorului lăcașului de cult cu marmură de la SC "Marmosim" S.A. Simeria și
* împodobirea bisericii cu candelabre și obiecte de cult de către firma Dionisios Skiadopolos din Grecia.
După finalizarea acestor lucrări, Biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși a fost resfințită în ziua de duminică, 11 octombrie 1998, de către PF [[Teoctist Arăpașu]], patriarhul României și IPS [[Daniel Ciobotea]], mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în cadrul unui sobor alcătuit din următorii ierarhi: mitropolitul [[Hrisostomos Sinetos]] de Zakintos, arhiepiscopul [[Pimen Zainea]] al Sucevei și Rădăuților, episcopul [[Epifanie Norocel]] al Buzăului, episcopul [[Calinic Argatu]] al Argeșului, episcopul [[Eftimie Luca]] al Romanului, episcopul [[Ioachim Mareș]] al Hușilor, episcopul [[Casian Crăciun]] al Dunării de Jos, episcopul [[Ioan Selejan]] al Covasnei și Harghitei, PS Damaskinos, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Atenei, PS [[Calinic Dumitriu|Calinic Botoșăneanul]], episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și PS [[Gherasim Cucoșel|Gherasim Putneanul]], episcop-vicar al Arhiepiescopiei Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți și un număr impresionant de credincioși. 

Cu acest prilej, a fost amplasată o nouă pisanie cu următorul text:
:''"La data de 5 februarie 1949, regimul ateist a desființat această Episcopie, fiind reactivată în anul 1996, având ca episcop titular pe P.S. IOACHIM MAREȘ sub păstorirea căruia s-au realizat următoarele lucrări: consolidarea catedralei și a turnului clopotniță, pictura murală și iconografică executată de pictorul Dumitru Bănică, confecționarea catapetesmei și a întregului mobilier de profesorul Alexandru Huțanu, pardosirea cu marmură a fost realizată de S.C. "Marmosim" S.A. Simeria, iar împodobirea acestui sfânt locaș cu candelabre și obiecte de cult a fost realizată de firma Dionisios Skiadopolos, din Grecia.
:''Cu săvârșirea Sfântului Duh
:''Duminică 11 octombrie 1998 Sfințitu-s-a această biserică de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, patriarh al României, și de I.P.S. Daniel Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, în cadrul unui sobor alcătuit din următorii ierarhi: I.P.S. Hrisostomos, Mitropolit de Zakintos, I.P.S. Pimen al Sucevei și Rădăuților, P.S. Epifanie al Buzăului, P.S. Calinic al Argeșului, P.S. Eftimie al Romanului, P.S. Ioachim al Hușilor, P.S. Casian al Dunării de Jos, P.S. Ioan al Covasnei și Harghitei, P.S. Damaschinos, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Atenei și P.S. Episcopi vicari Calinic al Arhiepiscopiei Iașilor și Gherasim al Arhiepiescopiei Sucevei, împreună cu soborul de preoți și un număr impresionant de credincioși."

==Descrierea bisericii==
===Arhitectura===
Biserica actuală nu mai seamănă cu biserica construită de Ștefan cel Mare. De la biserica veche s-au mai păstrat doar temelia și pisania veche. <ref name="Constantinescu 194"/>

Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși are plan triconc, cu turlă pe naos și turn-clopotniță pe pronaos. Fațadele monumentului sunt realizate în stil baroc, fiind păstrată organizarea tradițională pe două registre separate de un brâu. Absida altarului are formă poligonală în exterior, cu șapte laturi.

Deasupra pronaosului se află o calotă pe pandantivi și arcuri dublou. Turla de deasupra naosului are formă octogonală, fiind sprijinită pe arcuri dublou și coloane adosate. Deasupra altarului și absidelor laterale sunt bolți semicilindrice.

===Iconografia===
Pictura murală a fost realizată de pictorul [[Gheorghe Tattarescu]] între anii 1890-1891. Ca urmare a faptului că a fost înnegrită de fum în timp, Comisiunea Monumentelor Istorice l-a desemnat pe pictorul Gh. Tomescu pentru a o spăla. Această acțiune s-a derulat în anul 1935, iar pictura și-a recăpătat frumusețea și strălucirea inițială. <ref name="MMS 96"/>

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a deteriorat clădirea bisericii, turla construită de episcopul Silvestru Bălănescu s-a prăbușit, zidurile s-au crăpat, iar pictura a căzut în mare parte. Ca urmare, ea a fost refăcută între anii 1943-1945 de către Comisiunea Monumentelor Istorice.

După reînființarea Episcopiei Hușilor (1996), s-a realizat o refacere a picturii între anii 1997-1998 de către pictorul Dumitru Bănică.

===Odoare de preț===
Printre odoarele de preț de care dispune Catedrala Episcopală din Huși menționăm următoarele: 
* o mână din moaștele Sf. Mucenițe Chiriachi (de la [[Muntele Athos]]) - care se păstrează într-un chivot de argint aurit dăruit de generalul rus [[Pavel Kiseleff]]
* un Engolpion dăruit episcopului Inochentie de țarina [[Ecaterina a II-a a Rusiei]]. Între anii 1769-1770, o delegație diplomatică moldovenească condusă de episcopul Inochentie al Hușilor a călătorit în Rusia pentru a mulțumi țarinei pentru intervenția armatei ruse care a dus la alungarea turcilor din Moldova. 
* o Evanghelie îmbrăcată în argint și un Policandru mare din alamă - din timpul episcopului Veniamin Costachi

===Necropolă episcopală===
În biserică, lângă strana arhierească, se află mormintele episcopilor Inochentie (1752-1782) și [[Meletie Istrati]] (1851-1857). 

Pe lângă acestea, în curtea bisericii, în spatele altarului, se află mormintele episcopilor [[Iacov Antonovici]] (1924-1931) și [[Grigorie Leu]] (1940-1949).

==Alte construcții==
===Zidul de incintă===
Între anii 1826-1848, episcopul [[Sofronie Miclescu]] a împrejmuit terenul Episcopiei din Huși cu un zid de incintă înalt și gros, din cărămidă. El a fost refăcut în 1938, când s-a construit actualul turn de poartă.

Gardul actual are parapet din piatră și grilaj metalic și urmează traseul fostului zid de incintă.

===Turnul de poartă===
În secolul al XVI-lea a fost construită o poartă de acces în incinta curții domnești. Aceasta a fost reclădită în anul 1714 de episcopul Sava, cu sprijinul domnitorului Nicolae Mavrocordat și refăcută de episcopul Sofronie Miclescu în 1849, odată cu zidul de incintă.

Pe locul vechii porți de acces în incinta Episcopiei, episcopul [[Nifon Criveanu]] (1934-1939) a construit în anul 1938 un turn de poartă în stil moldovenesc, care a fost executat după un proiect întocmit de arhitectul [[Dumitru Ionescu-Berechet]]. Turnul de poartă are secțiune pătrată, cu patru niveluri, iar la bază se află o poartă carosabilă cu deschidere semicirculară. 

Turnul de poartă este sprijinit la colțuri de contraforturi în trepte. De o parte și de alta a sa se află două corpuri scunde, cu acces spre turn și spre locuința portarului. Încăperea care adăpostește clopotnița este marcată în exterior printr-un registru de ocnițe în acoladă. Aici se află un clopot de 1730 kg, turnat din două mai mici, după modelul clopotului lucrat la [[Kiev]] pentru [[Biserica domnească din Bârlad]] de către domnitorul [[Vasile Lupu]] (1634-1653). <ref name="MMS 96"/>

===Palatul episcopal===
Voievodul [[Ștefan cel Mare]] (1457-1504) a acordat Hușiului statutul de târg și a construit aici o curte domnească, în curtea căreia a ridicat în 1495 o biserică. Din casa domnească, construită de domnitorul Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea, se păstrează doar pivnițele ce au fost înglobate în secolul al XVIII-lea în actualul palat episcopal. Pivnițele au ziduri din piatră și cărămidă cu bolți semicilindrice și scări de piatră. 

După înființarea Episcopiei Hușilor (1598), în curtea catedralei a fost construită o reședință episcopală. Aceasta a fost arsă de turci în 1711 și refăcută în 1714 de episcopul Sava, cu ajutorul domnitorului [[Nicolae Mavrocordat]].

Palatul episcopal actual a fost construit între anii 1771-1792, la inițiativa episcopilor Inochentie și Iacov Stamati, pe ruinele fostului palat domnesc (sec. XV-XVII), înglobând și pivnițele din vremea domnitorului Ștefan cel Mare. <ref name="Constantinescu 194"/> 

Reședința episcopală a ars în 1813 și a fost reclădită de episcopul Sofronie Miclescu în 1849. Fațadele au suferit unele transformări în 1890 și 1934-1938, când au fost modificate cerdacele de pe laturile de nord și de sud. A funcționat ca muzeu eparhial (1926-1949, 1983-2004) și ca muzeu municipal (1960-1982). Începând din anul 2004, aici se află reședința episcopului Hușilor. Muzeul eparhial a fost mutat într-o clădire de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aflată pe strada 1 Decembrie nr. 10. 

Palatul episcopal este o clădire cu plan dreptunghiular, având decroșuri pronunțate pe fațadele de est, nord și sud; parter și etaj pe pivnițele anterioare (sec. XV). Interiorul are o structură simetrică, organizată în funcție de un hol central cu scări monumentale de lemn. Fațadele sunt realizate în [[stil neoclasic]], cu elemente baroce. 

===Chiliile===
Între anii 1826 și 1849, la inițiativa episcopului Sofronie Miclescu, au fost construite încăperi pentru personalul Episcopiei. Acestea au fost renovate de episcopul Nifon Criveanu, în 1934, odată cu zidul de incintă de piatră, pe locul vechilor construcții din secolele XVII-XVIII. În prezent se mai păstrează doar un corp de plan dreptunghiular, cu un nivel, încăperi dispuse în filă și portic cu coloane din cărămidă. Acest corp, situat pe latura de nord-est a incintei, este astăzi vitrat.

În chiliile Episcopiei au funcționat în anumite perioade Școala de cântăreți bisericești (1846-1859, 1892-1939) și Seminarul Eparhial (1851-1859, 1919-1931).

===Cișmeaua veche===
La sud de clădirea bisericii este amplasată o cișmea veche din piatră, de forma unui obelisc cu o cruce în vârf. Cișmeaua veche din curtea Episcopiei a fost refăcută de ierodiaconul Agatanghel, iconomul Episcopiei Hușilor, în anul 1864, în timpul păstoririi arhiereului [[Melchisedec Ștefănescu|Melchisedec Ștefănescu "Tripoleos"]] ca locțiitor de episcop (1861-1864). Pe latura vestică a obeliscului se află următoarea inscripție: ''“Această fontană s'a prefăcut sub pre sfințitul archiereu Melchisedec în 4 anu allu locotenenței prin iconomul Episcopiei D(e). H(uși). ierodiaconul Acatancel 1864 ”''. 

Degradându-se în timp, cișmeaua a fost refăcută din temelie cu cheltuiala PS [[Veniamin Pocitan|Veniamin Pocitan "Bârlădeanul"]] (arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor), fiind sfințită la 24 iunie 1930, la împlinirea unui an de la hirotonirea acestuia ca arhiereu. Sub pisania veche, a fost amplasată o altă inscripție cu textul: ''"S'a refăcut din temelie această cișmea cu cheltuiala arhiereului Veniamin Pocitan Bârlădeanul. S'a sfințit la împlinirea unui an dela hirotonirea sa ca arhiereu. 24 iunie 1930"''. Devenit ulterior arhiereu-vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, PS Veniamin Pocitan a fost pensionat pentru limită de vârstă la 1 ianuarie 1949 de către patriarhul [[Justinian Marina]], odată cu intensificarea amestecului puterii politice în viața bisericească.<ref name="zs2013-06-16">[http://www.ziarullumina.ro/biserica-si-comunismul/ierarhi-ortodocsi-scosi-din-scaun-anii-regimului-comunist Ierarhi ortodocși scoși din scaun în anii regimului comunist] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140524041902/http://ziarullumina.ro/biserica-si-comunismul/ierarhi-ortodocsi-scosi-din-scaun-anii-regimului-comunist |date=2014-05-24 }}, 17 octombrie 2010, Dr. George Enache, ''Ziarul Lumina'', accesat la 16 iunie 2013</ref>
Numele său înscris pe pisania pusă pe cișmea a fost șters cu dalta.

===Monumentul ridicat în memoria binefăcătorilor===
În septembrie 1889, episcopul [[Silvestru Bălănescu]] al Hușilor a ridicat un monument în amintirea binefăcătorilor bisericii episcopale. Monumentul se află în dreptul altarului bisericii și are o secțiune hexagonală având o cruce în vârf. Pe latura vestică a monumentului se află următoarea inscripție: ''“Acest monument s-a rădicat în amintirea sânțiților servitori și bine-făcetori ai Bisericei Episcopiei, fiind Episcop Hușilor Silvestru Bălănescu. Anul 1889. Luna Septemvrie.”'' 

Pe laturile monumentului se află mai multe pietre de mormânt ale următorilor: 
* Zanfiraki (tatăl lui Kir Nekolaki) și Zmaranda (soția aceluiași Nekolaki) - piatră de mormânt împodobită de Kir Nekolaki în martie 1808
* Dimitrie și Ecaterina (părinții episcopului [[Meletie Lefter]] al Romanului) și Elefterie și Casandra (fratele și cumnata aceluiași episcop) - decedați din anul 1825 și până în 1870
* Anastasia Panu, născută Hurmuzaki, soția lui [[Anastasie Panu]] - decedată la 1882

===Monumentul ridicat în memoria lui Veniamin Costachi===
În octombrie 1898, episcopul [[Silvestru Bălănescu]] al Hușilor a ridicat un monument în memoria mitropolitului [[Veniamin Costachi]] (1768-1846), care a păstorit ca episcop la Huși între anii 1792-1796. Monumentul se află la est de clădirea bisericii și este format dintr-un obelisc de piatră cu o cruce în vârf, așezat pe un soclu. 

Pe latura sudică a obeliscului se află următoarea inscripție: ''“Monument redicat în memoria fericitului întru pomenire Veniamin Costaki, fost episcop al Hușilor de la 1792 iunie 27, al Romanului de la 1796 iunie 1 și mitropolit al Moldovei și Sucevei de la 1803 martie 16 până la 1842 ianuarie 8. Silvestru Bălănescu episcop al Hușilor 1898 l.octombrie”''. 

===Morminte===
În spatele altarului bisericii se află mai multe morminte. Printre acestea amintim pe cele ale episcopilor [[Iacov Antonovici]] (1924-1931) și [[Grigorie Leu]] (1940-1949).

===Statuia lui Ștefan cel Mare===
În curtea mănăstirii, la sud de biserică, se află statuia lui [[Ștefan cel Mare și Sfânt]], care a fost realizată de sculptorii [[Gheorghe Alupoae]] și Cristian Pântea și turnată la Metamar S.A. Baia Mare în 1995.

===Troița===
Tot în curtea bisericii se află și o troiță din lemn, care a fost sculptată de arhimandritul [[Mina Dobzeu]], călugărul basarabean care l-a botezat la 15 martie 1960, într-o pușcărie comunistă, pe [[Nicolae Steinhardt]]. <ref name="Dobzeu"/>

==Imagini==
<div style="text-align:center"><gallery>
Image:Catedrala din Husi24.jpg|Turnul de poartă al incintei episcopale
Image:Catedrala din Husi26.jpg|Turnul de poartă văzut din incinta episcopală
Image:Catedrala din Husi37.jpg|Colţul de nord-est al zidului de incintă
Image:Catedrala din Husi36.jpg|Colţul de nord-vest al zidului de incintă
Image:Catedral of Husi7.jpg|Biserica văzută dinspre intrarea în ansamblul Episcopiei
Image:Catedrala din Husi18.jpg|Biserica văzută dinspre sud-est
Image:Catedral of Husi1.jpg|Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel"
Image:Catedral of Husi3.jpg|Latura sudică a bisericii
Image:Catedrala din Husi16.jpg|Biserica văzută dinspre est
Image:Catedrala din Husi21.jpg|Intrarea în biserică
Image:Catedrala din Husi22.jpg|Intrare în altar
Image:Catedrala din Husi10.jpg|Pisania lui Veniamin Costachi (1793)
Image:Catedrala din Husi11.jpg|Pisania pusă de episcopul Grigorie Leu (1945)
Image:Catedrala din Husi12.jpg|Pisania pusă în 1998, cu prilejul resfinţirii bisericii
Image:Catedrala din Husi28.jpg|Turnul de poartă şi palatul episcopal
Image:Catedrala din Husi29.jpg|Biserica şi palatul episcopal
Image:Catedrala din Husi30.jpg|Palatul episcopal
Image:Catedrala din Husi33.jpg|Palatul episcopal
Image:Catedrala din Husi35.jpg|Pivniţa fostei case domneşti, din vremea lui Ştefan cel Mare
Image:Catedrala din Husi40.jpg|Cişmeaua veche
Image:Catedrala din Husi50.jpg|Monumentul ridicat în memoria binefăcătorilor acestei biserici (1889)
Image:Catedrala din Husi15.jpg|Monumentul ridicat în memoria lui Veniamin Costachi (1898)
Image:Catedrala din Husi46.jpg|Mormântul episcopului Iacov Antonovici
Image:Catedrala din Husi48.jpg|Mormântul episcopului Grigorie Leu
</gallery></div>

==Vezi și==
{{commonscat|Catedrala din Husi}}
* [[Lista catedralelor din România]]

==Note==
<references />

==Bibliografie==
* T.T. Burada - ''"Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Huși a lui Ștefan cel Mare"'', în "Revista pentru istorie, arheologie și filologie", anul I (1883), vol. II, p. 191-192.
* Al. Ciurea - ''"Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Huși"'', în "Mitropolia Moldovei și Sucevei", anul XXXIV (1958), nr. 3-4, p. 287-295.
* Al. Ciurea - ''"Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Huși"'', în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 92-96.
* I. Constantinescu - ''"România de la A la Z. Dicționar turistic"'' (Ed. Stadion, București, 1970), p. 194
* Pr. Anton Popescu - ''"Restaurarea și redeschiderea bis. catedrale a Sf. episcopii"'', în "Anuarul episcopiei Huși" (AEH), 1935, p. 5-15 și în "Cronica Hușilor", 1935, nr. 12, p. 415-423.
* [[Simeon Reli]] - ''"Restaurarea catedralei episcopale din Huși după cutremurul din 1940"'' (Bârlad, 1945), 36 p.

== Legături externe ==
* [http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/catedrala-episcopala-husi-sfintii-apostoli-petru-pavel-136530.html Catedrala Episcopala din Husi - Sfintii Apostoli Petru si Pavel], 2 iulie 2012, ''CrestinOrtodox.ro''
* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/2829/7/ Amprente ale spiritualității noastre - Biserica episcopală din Huși] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120710171355/http://www.revistamagazin.ro/content/view/2829/7/ |date=2012-07-10 }}, 3 martie 2004, ''Revista Magazin''
* [http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/catedralele-ortodoxiei-romanesti-husi Catedralele Ortodoxiei românești: Huși] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20131025131527/http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/catedralele-ortodoxiei-romanesti-husi |date=2013-10-25 }}, 30 ianuarie 2013, Adrian Nicolae Petcu, ''Ziarul Lumina''

{{DEFAULTSORT:Huși}}
[[Categorie:Biserici din Huși|Catedrala Episcopală]]
[[Categorie:Catedrale ortodoxe din România]]
[[Categorie:Monumente istorice din județul Vaslui]]
[[Categorie:Biserici din secolul al XV-lea din România]]
[[Categorie:Biserici din secolul al XVIII-lea din România]]
[[Categorie:Biserici pictate de Gheorghe Tattarescu]]
[[Categorie:Ctitorii ale lui Ștefan cel Mare]]